Wilhelm Dancă

În prima duminică din Postul Mare am meditat cele trei ispitiri ale Isus în pustiu (Matei 4, 1-11). Am început spunând că ispita este o tulburare sau confuzie în care se află voința umană. Tentația este incitare la păcat. Voința umană are nevoie de un sprijin din afară pentru a alege binele. De aceea, pentru a nu cădea în ispită, voința trebuie educată.

Apoi am arătat că Isus ne învață cum să ne comportăm în fața tentațiilor. Pe scurt, Domnul spune că nu trebuie să negociem cu Diavolul. Când suntem ispitiți să căutăm sprijin în Sfânta Scriptură. Sau, pornind de la Cuvântul Domnului, în credință, în asceză, în libertatea educată.

Am analizat pe rând cele trei tentații.

Prima ispită e legată de transformarea pietrelor în pâini. Aici Diavolul urmărește căderea lui Isus în păcatul neîncrederii în Dumnezeu Purtător de grijă. Însă Domnul refuză protagonismul și calea privilegiilor. El rămâne încrezător că Dumnezeu e Dumnezeu ca Purtător de grijă. Cel Rău în acest context se numește „Ispititorul”, adică Cel Vicelan, Mincinosul. Cel Rău caută să ne convingă că pâinea este mai importantă decât iubirea.

A doua ispită se referă la încercarea credinței în Dumnezeu ca Prezență în viața omului. Aici Cel Rău are numele de Diavol, adică Despărțitorul, Acela care distruge comuniunea. Diavolul caută să-l despartă pe om de Dumnezeu, pe bărbat de femeie, trupul de suflet. Astfel Diavolul ne ispitește cu „plăcerile” solitudinii și „succesele” distrugerii unirii omului cu Dumnezeu.

A treia ispită are de-a face cu formele în care ni-l reprezentăm pe Dumnezeu. Cel Rău se numește în cazul de față Satana, adică Acuzatorul. Sau, în termenii juridici contemporani, Procurorul. Satana ne acuză în fața lui Dumnezeu introducând neîncrederea în relația cu Dumnezeu. A cere dovezi de iubire din partea Domnului este deja un semn al tentației Satanei. Sunt vizate aici imaginile caricaturale ale lui Dumnezeu. El nu se confundă cu bogăția și strălucirea puterii pământești. Dumnezeu este mai tare decât Acuzatorul pe Cruce. Pe Cruce strălucește puterea lui Dumnezeu iubire până la jertfa supremă de sine.

În concluzie, prima lecție a Postului Mare e să nu dialogăm cu Diavolul. Punct.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Dragi prieteni,

Astăzi, 13 mai 2018, am asistat la un argument în desfășurare că Diavolul există. Ce s-a întâmplat? M-am pregătit să predic la liturghia de la 12.15 despre lucrarea Satanei în lumea de azi și despre rugăciunea sacerdotală a lui Isus care îi cerea lui Dumnezeu Tatăl să aibă grijă de discipolii săi. Printre altele, Domnul Isus zicea: „Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de Cel Rău” (In 17, 15). Când am început liturghia, în catedrală erau mulți credincioși, dar nu chiar atât de mulți ca în celelalte duminici. Am avut o tresărire: cu siguranță s-a întâmplat ceva! Diavolul și-a băgat coada! A simțit că vreau să vorbesc despre el, de aceea a stricat treburile. În fine, după ce am făcut semnul sfintei cruci, am observat că, de la un minut la altul, au început să intre în biserică, mereu tot mai mulți, parcă se spărsese o țeavă, așa curgea lumea. Am mai trăit experiența asta în anii anteriori când au fost anumite blocaje în trafic din cauza maratonului București sau, cum spunea azi cineva după liturghie, „maratonul lu’ pește prăjit”. Am început predica la 12.25, dar credincioșii încă mai intrau în biserică. De aceea, am lungit ceva mai multa tema principală a predicii. Vă rog să nu vă supărați nici pe mine, nici pe credincioșii care au întârziat la liturghie.

Încă o chestie frumoasă. Am avut la liturghie mai mulți ministranți decât de obicei. L-am întrebat pe unul dintre, Eric, parcă mi-a zis că se cheamă. „Cum de ai venit azi la liturghia de la 12. 15?” Mi-a răspuns sec: „din greșeală!” „O, fain!”, i-am zis. Iar el a continuat: „am venit cu părinții pentru liturghia de la 10. 30, dar, din cauza blocajului în trafic, nu am ajuns la timp pentru acea liturghie și am rămas la liturghia dvs.” Atunci, l-am întrebat: „știi ce înseamnă felix culpa?” „Nu”, mi-a răspuns. „O fericită vină”, am continuat eu. Și am adăugat: „Bravo!, azi ai săvârșit un păcat frumos, ai venit la liturghie din greșeală. Cred că și Dumnezeu râde acum când aude conversația noastră”.

Dragi prieteni, participarea la liturghie sau la euharistie este leacul cel mai puternic împotriva tentațiilor Satanei. De aceea, să încercăm să venim la biserică în zi de duminică și de sărbătoare, fie că suntem pregătiți, fie că nu suntem nepregătiți, să venim chiar și din greșeală, pentru că roadele le vom culege mai târziu.

Christos s-a înălțat!

Aici se poate asculta predica: