Wilhelm Dancă

Prieteni, în ultima vreme au fost publicate mai multe articole despre Mircea Eliade cu accente deconstructiviste. Da, și această metodă poate fi o cale de a vorbi despre contribuția lui Mircea Eliade la istoria și fenomenologia religiilor. Totuși, în ce mă privește, prefer o altă cale, pe care o numesc constructivism. În fond, fiecare vede ceea ce este pregătit să vadă, nu-i așa?

Mai jos puteți să citiți (în engleză) câteva articole constructiviste în legătură cu teoriile lui Eliade despre simbol. Este vorba despre revista „Dialogue and Universalism”, revistă publicată de Institutul de Filosofie și Sociologie din Academia Poloneză de Științe și de Fundația pentru Filosofia Dialogului.

Mulțumesc din inimă editorului acestui număr, doamna Lorena Stuparu, cercetător la Insitutul de Științe Politice și la Institutul de Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” din Academia Română.
Vă doresc o lectură plăcută cu mult folos spiritual și intelectual!

https://wilhelmdanca.ro/wp-content/uploads/2024/09/Revista-DU-2-2024-1-1.pdf

Relațiile dintre ucenici riscă să imite relațiile mundane. În loc de frățietate, slujire umilă și dialog constructiv, vedem comportamente profane. Acestea din urmă sunt marcate de prefăcătorie și de promovarea egoistă de sine. De aceea, astăzi, persoana este înlocuită cu funcția, numele cu titlul (științific?). Sau, omul real cu omul închipuit, ori cu omul fără însușiri. Aici este vorba despre clericalismul combătut de Papa Francisc.

Am comentat Matei 23, 1-12, unde Domnul Isus atrage atenția ucenicilor să nu fie ca farizeii și cărturari. Cum să nu fie? Să nu fie ipocriți, duplicitari, lingușitori. Toate acestea pentru că ucenicii au un singur Tată și un singur Învățător. Prin urmare, toți sunt frați și discipoli. Există multă seducție și narcisism în rețelele de socializare. Ele lasă urme în stilul nostru de a trăi. Sau invers, modul nostru de a fi se oglindește în rețelele de socializare.

Pentru a corecta asemenea derapaje am sugerat trei căi de îndreptare. Prima este frățietatea, dar nu în spiritul Revoluției franceze, adică fără Dumnezeu, ci frățietea pentru că Dumnezeu e Tată. A doua este slujirea aproapelui, care se deschide prin asumarea slăbiciunilor proprii. Da, smerenia sau umilința deschide conștiința asumării nevoii de celălalt. A treia este dialogul, care pornește de la trăirea virtuților naturale: prudența, dreptatea, cumpătarea și tăria. Trebuie să alegem dacă vrem să fim ucenici, nu seducție sau naricisim, ci frățietate, slujire și dialog.

Mai multe detalii găsiți în articolul postat mai jos.

Dragi prieteni,

„Nu putem sta liniștiți la locurile noastre!” Lucrul acesta li s-a întâmplat multora și de multe ori. Mi s-a întâmplat și mie. Iată, acum, când toată lumea se pregătește să termine anul 2016, cu bune și cu rele, mânat de speranța în mai bine, m-am hotărât să deschid în mod oficial pagina mea de internet: www.wilhelmdanca.ro

Scopul principal al site-ului este dialogul cu oamenii, fără nici un fel de discriminare. Înainte de toate sper ca studenții și tinerii cercetători să găsească pe acest site materiale necesare pregătirii lor. Sper ca oamenii care cred sau cei care nu cred, ori cei ce au dubii în credință, să afle suport moral, teologic și spiritual. Pentru aprofundarea propriilor convingeri, sper ca oamenii de cultură să poată găsi conferințe și alte scrieri cu caracter filosofic, antropologic și teologic. În fine, sper ca prin dialogul cu oamenii de bunăvoință să participăm împreună la construirea civilizației iubirii, care se sprijină pe patru piloni: adevăr și dreptate, libertate și pace. Deoarece forța ce susține această civilizație inaugurată de Isus Christos este Iubirea, cred că putem să construim o lume mai umană promovând adevărul în caritate, pacea ca lucrare a dreptății și libertatea ca supunere față de adevăr și opțiune pentru valori.

Mi-am imaginat site-ul personal ca o platformă deschisă dialogului cu omul în toate ipostazele sale istorice, culturale și religioase. Printre principiile care cred că ar trebui să susțină dialogul nostru, amintesc aici primatul absolut al persoanei în raport cu instituțiile sau structurile sociale, principiul solidarității, principiul subsidiarități și principiul binelui comun. De asemenea, cred că ar trebui să promovăm împreună unele criterii educaționale și câteva valori non negociabile care astăzi par să fie marginalizate sau ignorate, de pildă, omul adevărat este omul educat, viața este mai bună decât moartea, pacea este preferabilă războiului, harul presupune și desăvârșește natura, credința luminează și lărgește puterea rațiunii etc.

Consider că pentru a fi constructiv, dialogul nostru ar trebui să pornească de la câteva premise antropologice și teologice consolidate. De exemplu, premisa potrivit căreia dialogul ființelor umane poate avea loc nu doar la nivelul legal contractual al societăților post-moderne, ci și la nivel spiritual, spiritul fiind spațiul în care oamenii se întâlnesc cu Dumnezeu. Mai departe, faptul că omul este un căutător și un producător de sens, iar această deschidere spre semnificație trebuie păstrată mereu și oriunde. De asemenea, convingerea că în orizontul deschiderii ființei umane spre transcendență se revelează Isus Christos, ca imagine desăvârșită a ceea ce omul trebuie să fie. Apoi că dialogul cu alții presupune dialogul cu sine. Sau că dialogul cu cei din afara comunității de apartenență prelungește dialogul cu cei din interiorul societății în care ne recunoaștem. Mai relevantă ca oricând se prezintă convingerea că viața este un dar. Nu în ultimul rând adevărul că omul se naște într-o lume în care există structuri de inteligibilitate și, pe cale de consecință, rațiunea este capabilă să ajungă la adevăr etc.

Site-ul este într-o construcție permanentă, de aceea aștept din partea voastră, dragi prieteni, sugestii pentru îmbunătățirea formei, dar și a conținutului.

Vă doresc tuturor lectură plăcută, bucurii spirituale și intelectuale!

Sursum corda et intellectus!

La mulți ani!

Wilhelm Dancă

București, 30 decembrie 2016