Wilhelm Dancă

De ce trebuie luată în serios Crucea lui Christos? Mai întâi pentru că este semnul iubirii lui Christos față de noi. Pentru asta trebuie să fii credincios, negreșit! Apoi, pentru că ne aduce aminte de slăbiciunile, fragilitatea, căderile, de păcatele noastre. Foarte bine! Știm toate acestea. Dar oare ne amintim de ele atunci când ne însemnăm cu Sfânta Cruce? Sau atunci când privim o cruce oarecare? Fie că este operă de artă sau lucrare obișnuită a unui meșteșugar motivat financiar?

De cele mai multe ori mă tem că nu. Pentru că semnul sfintei cruci îl facem în grabă, fără inimă, fără minte. Sau pentru că repetăm direcțiile Crucii pe trupul nostru în mod mecanic. Sau în viteză. Sau oricum altfel, dar cu gândul la noi, nu la iubirea răstignită a lui Christos. Suntem loviți din toate părțile de superficialitate, formalism, frivolitate. Mulți dintre noi cad victime ale dezinteresului față de lucrurile care contează. După asta, evident, că nu se mai știe semnificația simbolurilor prin care ne identificăm. Sau ne-am identificat cândva. De această degradare a sensurilor nu scapă nici relația noastră cu Christos și Crucea pe care El a fost răstignit. Ce-i de făcut?

Să ne aducem aminte! Să ne amintim ce anume ne definește pe noi în calitate de creștini! Am prezentat câteva motivații ale sărbătorii de astăzi și am subliniat preocuparea de a păstra legătura cu Evenimentul fondator al modului de a fi creștin. Neîndoielnic, sărbătoarea are mai multe motivații. Dar, acordând atenție amintirii, am spus că celebrarea sărbătorii se pot face în diferite feluri. Unul poate privi și purta crucea, la propriu. Altul se poate însemna în mod conștient cu sfânta cruce. Poate nu i se întâmplă rar! Astăzi ar fi ziua cea mai nimerită. Altul meditează asupra semnificației Crucii sau se roagă rugăciunea Calea Crucii. Aceste gesturi și altele asemenea sunt recomandate pentru a nu pierde legătura cu iubirea milostivă arătată de Christos pe cruce.

Înălțarea Sfintei Cruci este o sărbătoare frumoasă, importantă, semn al recunoștinței creștine față de Christos răstignit. Dar, ea conține o întrebare cu privire la felul în care considerăm noi rolul Crucii în viața noastră. Avem o atitudine legalistă, formalistă, una superficială sau una sănătoasă?

Pentru a-i încuraja pe credincioși la o examinare a conștiinței în această privință i-am invitat să vadă filmul „Calea Crucii” al lui Dietrich Brüggemann. Titlul în engleză: „Stations of the Cross” din 2014. Este vorba despre o fată, Maria, care își cultivă o idee nesănătoasă despre Dumnezeu. Mama și parohul o influențează sau chiar o constrâng să adopte o imagine legalistă despre Dumnezeu.

Filmul conține 14 secvențe, tot atâtea câte sunt stațiunile Căii Sfintei Cruci. Fiecare secvență dezvoltă o temă și ridică întrebări. Iată câteva dintre ele: cum să ieși din starea de păcat și de vinovăție? Care este legătura dintre boală și vindecarea divină? Ce înseamnă să-ți iei crucea și să-l urmezi pe Christos? Ce înseamnă să iei Crucea în serios? Mai multe detalii găsiți în predica postată mai jos.