Wilhelm Dancă

Convertirea poate fi un răspuns personal la tragediile și la nenorocirile la care suntem martori direcți sau indirecți. Dar lucrul acesta se întâmplă destul de rar. Cum ne dăm seama că are loc așa ceva?

Începutul convertirii de la rău la bine se manifestă prin solidaritatea față de victime sau rudele lor. Aceștia înțeleg că li se putea întâmpla și lor același lucru. Își dau seama că viața este fragilă, că este ca un fir de ață care oricând se poate rupe. De aceea părăsesc stilul de viață superficial. Dar câți sunt aceștia? Ne numărăm și noi printre ei?

Când spun noi nu mă refer acum la toată lumea, ci la noi cei din București. Să vedem ce s-a întâmplat aici după tragedia care a avut loc în 30 octombrie 2015 la #Colectiv, în București. S-a convertit careva de la rău la bine, în orice formă s-ar manifesta acesta? Dacă ne analizăm cu atenție și sinceritate, putem spune că nu au avut loc prea multe convertiri. Poate că unii s-au „bucurat” că nu au fost acolo sau nu au avut prieteni și rude printre victime. Dar această „bucurie” nu este sănătoasă, nu este evanghelică, nu dă roade spre binele nostru și al altora.

#Colectiv seamănă și, în același timp, se deosebește de nenorocirile despre care vorbește Isus astăzi, duminică, 24 martie 2019, în Luca 13, 1-9. Diferența constă în faptul că la #Colectiv au fost mai multe victime: 64 de morți și 186 de persoane spitalizate cu răni grave. Asemănarea se referă la interpretările pe care le-au dat oamenii acestui eveniment tragic.

Unii au spus că victimele și-au meritat soarta, la fel ca și în Evanghelie, alții, pe urmele lui Isus, au încercat să se solidarizeze cu oamenii năpăstuiți și rudele lor. Ba mai mult decât atât, asimilând sensul parabolei lui Isus despre smochinul neroditor, unii au celebrat în viața lor convertirea de la ură și corupție la solidaritate și dreptate socială. Ne numărăm și noi printre aceștia?

În predica postată mai jos este vorba despre convertirea de la rău la bine în două forme. Prima este convertirea radicală, adică trecerea de la Satana, de la faptele lui și mândria lui la Dumnezeul lui Moise, la Dumnezeu milostivire care a văzut suferința poporului său și a coborât la el ca să-l elibereze. A doua este convertirea continuă sau intrarea în dialogul dintre Dumnezeu Tatăl – stăpânul viei – și Dumnezeu Fiul – viticultorul. Pe această ultimă cale, convertirea înseamnă părăsirea unui stil de viață fără roade sau ieșirea din banalitatea răului și intrarea în împărăția binelui. Detalii găsiți mai jos.