Wilhelm Dancă

Dragi prieteni,

Înainte de a asculta predica din 10 septembrie 2017, vă invit să citiți câteva gânduri ale sfântului Ciprian despre cum trebuie să ne rugăm pentru ca rugăciunea noastră să fie putenrică, eficace, adică în ce mod poate să devină o cântare simfonică, nu cacofonică, a inimilor reconciliate.

«Învățătorul păcii și Maestrul unității nu vrea ca rugăciunea să se facă individual și în particular, în sensul că cine se roagă să se roage doar pentru sine. Noi nu spunem: Tatăl meu, care ești în ceruri; de asemenea, nu spunem: dă-mi mie astăzi pâinea cea de toate zilele; și fiecare dintre noi nu cere să i se ierte doar lui păcatul său; nici nu se roagă doar pentru sine ca să nu fie dus în ispită și să fie mântuit de Cel rău.

Rugăciunea noastră este publică și comună; și când ne rugăm, ne rugăm nu doar pentru unul singur, ci pentru întreg poporul, pentru că noi, adică întregul popor, suntem una.

Dumnezeul păcii și Maestrul armoniei, care ne-a dat învățătura unității, vrea ca unul să se roage pentru toți, așa după cum unul fiind el i-a luat asupra sa pe toți.

Tocmai această lege a rugăciunii au respectat-o cei trei tineri aruncați în cuptorul cu foc încins; s-au rugat în deplină armonie, spiritual erau uniți într-o singură inimă. Ne dă mărturie Scriptura care, arătându-ne cum se rugau, ne oferă modelul de urmat în rugăciunile noastre ca să fim ca ei. „Atunci” – stă scris – „cei trei, într-un singur glas, au înălțat imnuri, l-au preamărit și l-au binecuvântat pe Dumnezeu” (Dan 3, 51). Se rugau ca și cum ar fi avut un singur glas, și totuși Cristos încă nu-i învățase să se roage! Ei bine, rugăciunea lor a fost eficace, a putut fi ascultată, pentru că rugăciunea pacifică, simplă și spirituală atrage bunăvoința lui Dumnezeu.

Așa îi vedem rugându-se și pe apostoli, când erau adunați împreună cu discipolii, după înălțarea Domnului. „Toți aceștia” – stă scris – „într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui” (Fap 1, 14). Erau statornici în rugăciune, mărturisind în felul acesta, în rugăciunea lor, și ardoarea și iubirea lor reciprocă, adică faptul că Dumnezeu, care face să locuiască în aceeași casă pe cei care sunt reconciliați (cf. Ps 67, 7), nu-i primește în locuința divină și eternă decât pe cei ce se roagă într-un singur cuget.

Din Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, 8, trad. Wilhelm Dancă

Mai jos puteți să ascultați predica: