Wilhelm Dancă

Christos neascultător față de legi și tradiții! Ciudată coincidență! Astăzi în ziua alegerilor locale și europarlamentare Evanghelia duminicii îndeamnă la Nesupunere. Vai! O coincidență providențială! Auziți! Isus ne învață să nu respectăm legea. Oricare ar fi această lege, dacă are prioritate față de om! Dar El a spus că sâmbăta este făcută pentru om, nu omul pentru sâmbătă.

Am meditat la Evanghelia după Marcu 3, 20-35. Vedem aici că Isus se comportă ca unul „ieșit din fire”. Adică, nu mai era normal. Iar normal înseamna să fii ascultător față de legi, autorități civile și religioase, practici și obiceiuri. Acesta este motivul pentru care a venit la Cafarnaum delegația de cărturari de la Ierusalim. De asemenea, din același motiv au venit de la Nazaret la Cafarnaum rudele lui Isus. Printre rude era mama lui. Au voit să-L oprească. Însă Domnul Christos a mers mai departe. Știa că va plăti cu viața, dar nu a cedat. A spus că înainte de toate trebuie să fie respectate adevărul și dreptatea. În cazul de față, adevărul și dreptatea situației omului în nevoie.

Pornind de la Geneză 3, 9-15, am pus această întrebare: Adame, unde ești? Și m-am referit la relația cu Christos. Adame, ești în grupul cărturarilor, care-l judecă și condamnă pe Isus? Ești printre neamurile Lui, care-L îndeamnă să fie cuminte, aliniat, să respecte tradițiile și legile? Sau, ești printre cei care fac parte din familia Lui lărgită? Și anume, printre cei ce ascultă și pun în practică Cuvântul Domnului? Dar unii nu se regăsesc niciunde, pentru că au „păcate” împotriva Duhului Sfânt. Sunt complet rătăciți. Sunt ca niște oi pierdute, cum spune Psalmul 119, 176.

Da, cine se complace în autosuficiență sau confundă adevărul parțial cu adevărul absolut, acela păcătuiește împotriva Duhului Sfânt. Ajunge să se rătăcească departe de Christos. De asemenea, cine alege să se justifice cu minciuni, își ascunde defectele, fuge de Dumnezeu și, de fapt, fuge de sine, fuge de responsabilitate. Această ceață densă de autojusitficări împiedică pătrunderea Duhului iubirii care vindecă. Domnul Christos a murit pentru adevăr și dreptate. Tu ce faci? Te aliniezi? Te complaci în falsități și te ascunzi în fața lui Dumnezeu și a conștiinței?

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Christos e Adevărul care redă omului libertatea. Adevărul lui Christos e fidelitatea față de Tatăl până la moarte. De asemenea, Adevărul e legătura de iubire dintre Tatăl și Fiul, adică Duhul Sfânt. Cine cunoaște acest Adevăr trece de la teamă la iubire. Sau, de la moarte la viață, de la păcat la har, ori de la dezbinare la unitate. Iar unitatea este slava comunității și a membrilor ei. Oare mai strălucește această slavă pe fața noastră? Să fim sinceri, nu prea.

Am meditat aceste lucruri pornind de la Evanghelia după Ioan 17, 11-19. Am spus că intervalul dintre Înălțare și Rusalii este o imagine a creștinului pelerin pe pământ. Suntem într-o continuă lucrare de cunoaștere a Adevărului în care ne-a consfințit Christos. Însă de multe ori cădem sau rătăcim drumul către Adevăr. Trădăm Adevărul. Sau, pierdem încrederea în El. Faptele Apostolilor (1, 15-26) vorbesc despre înlocuirea lui Iuda sau refacerea unității comunității apostolice. Petru subliniază trăsătura fundamentală a ucenicului care poate să refacă unitatea. Și anume, să fie „martor al învierii”. Această calitate se mai traduce cu „simțul lui Christos”. Dar cum se manifestă un martor al învierii? Am subliniat trei trăsături.

Prima, să fie fidel față de esențial. În cazul de față esențialul esențialelor este „Dumnezeu e Iubire”. Această realitate trebuie să aibă mereu prioritate în alegerile de viață ale ucenicului. A doua, să fie smerit sau blând în momentele de fericire. De ce? Pentru că la Iubirea cu care iubește Domnul se ajunge numai prin Cruce. Nu există iubire fără durere, sacrificiu. Trecerea prin suferință smerește omul și-l învață ascultarea de Domnul. A treia, să fie plin de bucurie. Aici este vorba despre bucuria de a iubi sau de a fi iubit. Aceasta este superioară tuturor formelor de bucurie. În plus, este molipsitoare.

În concluzie, ucenicul reface sau susține unitatea dacă este părtaș la Iubirea trinitară. Sfânta Treime este modelul de viață al oricărei comunități. Unitatea ei se bazează pe Adevărul Iubirii trinitare. Să nu trădăm Adevărul! Să-L căutăm mereu! De ce? Pentru că Adevărul ne face liberi.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Michel Henry este unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului XX. Au fost traduse în română mai multe dintre lucrările sale. Tema conferinței e Christos Adevărul Vieții în lumina fenomenologiei creștinismului de la Michel Henry.

Am început cu prezentarea câtorva date biografice. S-a născut la Phaigon (Vietnam) pe 10 ianuarie 1922 și a murit pe 3 iulie 2002 la Albi, în Franța. Și-a luat doctoratul în 1963 cu teza „Esența manifestării”. A fost profesor de filosofie la Universitatea din Montpellier.

Apoi am descris pe scurt trei lucrări care stau la baza conferinței christologice. Prima este „Eu sunt Adevărul. Pentru o filosofie a creștinismului” (în românește, 2000). A doua, „Întrupare. O filosofie a trupului” (în românește, 2003). A treia, „Cuvintele lui Christos” (în românește, 2005). Toate trei au fost traduse de Ioan Ică jr.

În partea a treia am vorbit despre tema „Christos Adevărul Vieții” punctând mai multe teme de christologie filosofică. Printre altele, Adevărul creștinismului, Adevărul ca Viață, Viața și ipseitatea în Fiul, Fii în Fiul, Cuvânt și Viață.

În concluzie am subliniat că Michel Henry acordă mai multă atenție cuvântului divin și devalorizează cumva cuvântul uman. Acesta din urmă are valoare în măsura în care se leagă de Cuvântul de dinaintatea oricărui cuvânt. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.