Antonio Rosmini (1797-1855), preot, filosof, teolog exponent al catolicismului liberal italian. A fost marginalizat până în 1967, când Papa Paul al VI-lea îl aduce în atenția filosofilor și teologilor. În 2007 Papa Benedict al XVI-lea l-a ridicat la cinstea altarelor. Ziarele vremii aveau titluri elogioase printre care și acesta: „Beatificarea lui Rosmini, triumful rațiunii”.
Are două contribuții la înțelegerea filosofică: ideea de ființă înnăscută în om ca element apriori și conceptul de persoană.
Am folosit trei surse bibliografice. 1). „Cele cinci plăgi ale Sfintei Biserici” (Editura Insitutul European, Iași 2007). 2) „Introducere în filosofie” (Ars docendi, București 2002). 3). „Teosofia”, apărută postum, în italiană.
Prelegerea cuprinde trei părți. Prima parte, „Maestrul înțelepciunii divine”. Am vorbit despre raportul dintre credință și rațiune pornind de la (elementul apriori) ideea de existență care provine de la Dumnezeu. Am ajuns la Cuvântul creator, cauză exemplară, prezent în toate elementele creației.
A doua parte, „Iubirea kenotică, cheie de boltă a teodiceei christocentrice”. M-am oprit la analiza întrupării Cuvântului în cheie cosmică. Am analizat etapele creației și ale istoriei Bisericii cu ajutorul celor șapte sigilii din Apocalipsa 6-8.
A treia parte, „Trecerea de la christologie la metafizica iubirii”. Am atins punctul culminant al filosofiei lui Rosmini, analiza naturii lui Dumnezeu, unul și întreit. Am dezvoltat câteva idei despre lanțul ontologic.
În concluzie am subliniat două idei. Mai întâi, perspectiva agapică este specificul filosofiei lui Rosmini. Apoi, lecția christologică se poate sintetiza astfel: Christos este un eveniment carre se întâlnește într-o relație de iubire.
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.
- 24 martie 2022
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii