Wilhelm Dancă

Bucuria de a crede este rezultatul coborârii credinței din mintea în inima omului. Acest gest interior, existențial, nu se face o singură dată în viață, ci mereu. Credința care ajunge în inimă este o credință caldă, credibilă, molipsitoare. Acest fel de credință este unul dintre cele mai mari argumente ale existenței lui Dumnezeu.

Despre bucuria de a crede am predicat în prima predică din cadrul primei liturghii, după deschiderea oficială, care a fost celebrată cu și pentru studenții Facultății de Teologie Catolică a Universități București. Punctul de pornire al predicii a fost rezultatul recentului referendum pentru familie. Dincolo de jocurile politicianiste și lobby-urile mișcării LGBT, referendumul ne-a pus în brațe o concluzie greu de suportat. Biserica a încetat să mai fie în țara noastră principalul izvor de semnificații. Sau, Biserica nu mai este o sursă atractivă de inspirații existențiale în special pentru cei tineri. Aceștia au fost marii și numeroșii absenți la referendumul pentru redefinirea familiei.

În acest context bucuria de a crede în valoarea familiei nu s-a văzut decât într-o proporție redusă. Așadar familiile creștine de azi nu mai reușesc să transmită celor mici și celor tineri valorile credinței. Limbajul folosit de credincioșii maturi pare să fie plicticos, abstract, învechit. Trebuie descoperite căi noi și limbaje noi pentru a ajunge la inima tinerelor generații.

În predica de marți, 10 octombrie 2018, de la ora 12.00, l-am propus tinerilor pe Fericitul John Henry Newman (1801-1890), dar și adulților prezenți, ca model de descoperire a unor limbaje noi în trăirea și transmiterea cu bucurie a credinței. Aceste limbaje apar la credincioșii care au imaginație, cred și, în același timp, iubesc pe Dumnezeu. Într-adevăr, când credința este coborâtă în inimă, atunci inima se adresează inimii celorlalți cu căldură, cu respect, cu sentimente pătrunse de bucurie și onestitate. „Cor ad cor loquitur!” („Inima vorbește inimii!”), obișnuia să spună deseori Fericitul John Henry Newman. Credința este un da ca răspuns la Da-ul iubirii lui Dumnezeu față de noi!

Detalii găsiți în predica postată mai jos pe care am recuperat-o cu ajutorul unei studente ce a participat la liturghia de marțea trecută. M-aș bucura dacă ar veni studenți și de la alte Facultăți și Universități din București. Liturghia pentru studenți se adresează tuturor studenților, nu doar celor de la teologie pentru laici.

Calitatea înregistrării nu este chiar atât de bună. Totuși, cu bunăvoință, se poate auzi și înțelege mesajul principal al predicii: bucuria de a crede este molipsitoare!