Wilhelm Dancă

În Duminica Bibliei am comentat Evanghelia după Luca 1, 1-4 și 4, 14-21. Am subliniat că această Duminică ne invită să devenim vestitori ai Cuvântului întrupat. Modelul vestirii este în evanghelia dumincii. Aici am identificat trei componente ale răspândirii Cuvântului.

Mai întâi, am pornit de la faptul că Isus a primit cartea profetului Isaia în sinagoga din Nazaret. Acolo a citit un fragment din Isaia despre anul jubiliar și a spus că această Scriptură s-a împlinit. Evident, pentru acei ascultători din Nazaret. Ei au rămas șocați. Ceva mai târziu îl vor respinge și nu vor accepta predica Domnului. Totuși, de aici am desprins component profetică a vestirii. Adică, răspândirea Cuvântului prin vorbire și trăire să fie făcută cu determinare și curaj.

Apoi, Isus a început să vestească Evanghelia începând din Galileea. Această regiune era văzută cu ochi critici de iudei. Aici trăiau popoare cu mentalități, religii și culturi diferite. Ele se influențau reciproc și în bine, și în rău. De aceea, galileenii nu erau considerați ca repere pentru religiozitatea sau moralitatea iudaică. Oricum locul unde Isus își începe activatea îi surprinde pe ucenici. De ce? Era un gest clar de opoziție față de politica, religia și economia de la Ierusalim care deveniseră insuportabile. Ele erau rigide și forțau supunerea sacrificând demnitatea umană.

În fine, Isus le vestește celor săraci, captivi, oprimați eliberarea. Am desprins de aici că a crede în Isus Christos înseamnă să devii un om liber. Sau, credința nu înseamnă consolare sau emoție interioară, ci eliberare la propriu de orice formă de asuprire. Oare avem curajul să-L acceptăm pe Isus, Cuvântul întrupat, și să vestim Evanghelia la fel ca El? Adică profetic, pornind de jos și promovând eliberarea omului de orice formă de asuprire politică, economică sau religioasă?

Detalii în articolul postat mai jos.

În Duminica Bibliei am pornit de la faptul că, astăzi, vestitorii Evangheliei sunt puțini. Și ceea ce este mai grav, că unii dintre aceștia nu o vestesc în mod credibil. Marcu 1, 14-20 atrage atenția asupra rolului extrem de important pe care îl au apostolii în transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu. Am meditat textul de mai sus în această cheie de interpretare.

În prima parte am dezvoltat semnificația Evangheliei ca Veste Bună. Am subliniat că începutul existenței creștine este o Veste Bună, care vine de sus. Veștile rele vin de jos și distrug omul, nu-l împlinesc. Evanghelia este Veste Bună datorită conținutului ei. Adică, „timpul s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu este aproape”. Împărăția lui Dumnezeu este împărăția binelui, adevărului și a dreptății.

În partea a doua am vorbit despre acceptarea împărăției. Această disponibilitate caracterizează credința în Evanghelie. Credința și convertirea sunt răspunsul omului la Vestea cea Bună. Convertirea înseamnă schimbarea minții sau a modului de gândi. Cine gândește corect se comportă, acționează corect. Convertirea nu trebuie amânată. Trebuie să aibă loc „îndată” sau „imediat”. Așa au reacționat primii apostoli. De aceea am vorbit despre diferitele forme de timp din Evanghelie. Am arătat că există timp măsurat, cantitativ, cronologic, care are funcția de semn. Dar mai există și timp calitativ, kairotic. Timpul inaugurat de Isus este timp împlinit, kairotic.

În partea a treia am vorbit despre chemarea unor oameni la slujirea apostolică „full time”. În cazul lui Simon, Andrei, Iacob și Ioan și a celorlați apostoli este vorba de o „consacrare” pentru răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Se deosebesc de ceilalți oameni care doar își orientează viața după Biblie. Sunt ca „floarea soarelui” care de dimineață caută lumina. În cazul de față este lumina Cuvântului. Apostolii nu doar că se deschid spre lumina Bibliei, ci îi ajută pe alții să se lumineze prin Cuvântul divin.

În concluzie toți creștinii ar trebui să fie ca un fel de „floarea soarelui”, căutând mereu lumina Bibliei.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În seara de 16 martie 2021 am vorbit despre Biblie cu jurnalistul Marian Voicu. Dialogurile noastre au pornit de la o carte tradusă recent la editura Humanitas. Este vorba despre “O ISTORIE A BIBLIEI” scrisă de John Barton. Felicitări din inimă Corneliei Dumitru pentru acuratețea traducerii.

Cartea conține analizele istoriei formelor și genurilor de redactare a textelor care alcătuiesc astăzi Biblia. În calitate de profesor de exegeză a Vechiului Testament la Universitatea din Oxford John Barton a preferat metoda istorico-critică în analizele sale textuale. Cercetările sale se extind și la cărțile Noului Testament.

În dialogul cu Marian Voicu am subliniat contribuțiile lui John Barton la înțelegerea Bibliei din perspectiva omului care și crede și gândește.

Sfânta Scriptura este codul de înțelegere a civilizației europene. Pentru omul credincios este Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru exegeți este un text scris intr-un context. Pentru cei necredincioși este un document cultural și istoric.

Cum trebuie citită Biblia? Ce autoritate are Scriptura pentru omul secularizat? Am răspuns la aceste întrebări și la altele pe aceeași tema in interviul publicat mai jos.

Sa iubim Biblia!