Am ajuns să postez și eu o omilie neterminată. Astăzi s-a întâmplat să fie o pană de curent și înregistrarea predicii s-a oprit la minutul 17.40. Nu mai era mult până la final, dar asta a fost. Astfel am intrat în galeria marilor compozitori, dar nu de muzică, ci de omilii sau meditații biblice, fiindcă am o predică neterminată. Franz Schubert are o simofnie neterminată. Este vorba despre simfonia nr. 8 în Si minor. Scuzați comparația! Revenind la omilie și la parabola Bunului Samaritean din Luca 10, 25-37, am dezvoltat următoarele nivele de interpretare.
Mai întâi m-am oprit la semnificația christologică sau mesianică. Isus este Bunul Samaritean care este mereu prezent în Biserică prin „uleiul și vinul” cu care ne pansează rănile. Uleiul și vinul semnifică sacramentele pe care le celebrează Biserica.
Apoi am dezvoltat tema tensiunii dintre cult sau religie și viața creștină. Venirea lui Isus face ca religia veche, bazată pe legea rigidă a moralei scop în sine, să nu mai fie eficientă. Noua lege, legea iubirii lui Dumnezeu și a aproapelului este darul pe care Isus îl face Bisericii. În alți termeni, cultul, rugăciunile, religia au sens dacă ne apropie de Dumnezeu și de aproapele.
În fine m-am concentrat asupra verbului „a acționa” sau „a face”. Mulți dintre noi au un comportament emoțional, sentimental sau romantic când ascultă parabola Bunului Samaritean. Am făcut o trimitere la cartea lui Luigi Santucci, „Samariteanul. Scriere aprocrifă”. El parodiază comportamentul ambiguu al multor creștini contemporani față de Bunul Samaritean. Printre altele, scriitorul afirmă că mulți aplaudă pe Bunul Samaritean, dar nu se mișcă, nu fac nimic, rămân în fotoliile comodității. Aceste gânduri nu se aud în omilia postată, pentru că, așa cum am a spus, s-a întrerupt curentul.
Un alt gând care nu a fost înregistrat este acesta. Astăzi trăim într-o lume majoritar ateistă. Dintre cei 2 miliarde și 300 de milioane de creștini, doar 300-400 de milioane sunt practicanți. Prin urmare, a fi Bunul samaritean față de omul în suferință, lăsând deoparte rasa, etnia, religia, orientarea politică etc. este un un argument în favoarea existenței lui Dumnezeu.
Și încă ceva, creștinul care „merge și face la fel”, va găsit fericirea, pentru că Isus ne spune în Evanghelia după Matei, „fericiți cei milostivi”.
Mai multe detalii în predica neterminată postată mai jos.
- 10 iulie 2022
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii