Wilhelm Dancă

În sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului” am meditat împreună cu credincioșii din catedrala „Sf. Iosif” din București despre „toate aceste cuvinte” (Lc 2, 19) sau „toate acestea” (Lc 2, 51) legate de nașterea lui Isus pe care Maria le păstra în inima ei. Capitolul al II-lea din evanghelia după Luca poate fi considerat un fel de jurnal de amintiri pe care Mama lui Isus i l-a prezentat fiului ei când acesta a ajuns la vârsta priceperii. Nu există nicio îndoială că Isus și-a construit profilul spiritual pornind de la cele întâmplate la Nașterea Lui. Maria ne învață și pe noi astăzi câteva lucruri importante.

Maria din evenimentul „Întâmpinarea Domnului” ne învață în primul rând gustul esențialului. Fiind săraci, deci neîmpovărați de lucruri inutile sau iluzorii (averi, funcții, relații etc.), au oferit Domnului ceea ce era prescris în legea lui Moise, potrivit condiției lor. Este vorba de o pereche de turturele sau doi pui de porumbel (Lc 2, 24). În felul acesta Maria ne învață să nu ne amăgim adunând lucruri materiale sau căutând să ocupăm cu orice preț poziții de influență, pentru că ne-am născut săraci (goi) și săraci (goi) vom muri.

Apoi cu ocazia sărbătorii „Întâmpinarea Domnului” Maria ne invită să apreciem castitatea, care este înțeleasă în acest context ca distanță față de persoana din anturajul nostru (rudă, prieten, logodnic/ă, soț/soție, copil, angajat etc.) deoarece nevoia ei de creștere impune asumarea acestei separări. Acest sens al castității este important pentru părinți în relația lor cu copii. Uneori iubirea excesivă a părinților sufocă libertatea de care aceștia au nevoie pentru dezvoltarea lor ca persoane libere și responsabile.

În fine, din inima celebrării „Întâmpinarea Domnului” Maria ne propune să învățăm din cele ce suferim ascultarea, asemenea fiului ei, Isus. Să descoperim sensul suferinței ținând cont de desfășurarea completă a existenței noastre. Să nu anticipăm sensul privind doar ceea ce ni se întâmplă într-un anumit moment, context. Maria a descoperit la poalele Crucii cele întâmplate ei cu ocazia Nașterii Domnului. Neîndoielnic, este vorba despre un aspect greu de digerat în viața noastră obișnuită. Și totuși, dacă Evanghelia devine criteriul nostru de referință pentru tot ceea ce ni se întâmplă, atunci vom deveni asemenea Mariei. Adică, oameni centrați pe inimă, pe memorie, având răbdarea de a descoperi sensul celor ce li se întâmplă la sfârșit. Nu se grăbesc, nu se revoltă, cerând să înțeleagă rostul evenimentelor vieții lor în timp ce le trăiesc sau chiar înainte de a le trăi. Mai multe detalii în predica postată mai jos.