Wilhelm Dancă

În sărbătoarea Neprihănitei Fecioare Maria am comentat Luca 1, 26-38. Am vorbit pe scurt despre evoluția adevărului credinței în Maria zămislită fără de păcat. Am amintit de contribuția teologică a Fericitului Ioan Duns Scotus, printre altele. Am aprofundat acest adevăr de credință în contextul Evangheliei sărbătorii.

M-am oprit mai întâi la afirmația îngerului: „Plină de har”. Așadar, aici „neprihănită” înseamnă a fi plină de har. Adică, a trăi pe vârful muntelui prieteniei cu Dumnezeu. Totuși, această plinătate a bunăvoinței divine nu a scutit-o pe Maria de încercările credinței.

Apoi am subliniat că Maria a trăit complet pentru Isus, pentru Dumnezeu. Sau, pentru familia sa. „Iată slujitoarea Domnului” include această atitudine de viață. Nu a spus: „Iată sunt a mea”, cum zic unele femei astăzi. Sau, nu a spus: „Iată sunt al meu”, cum spun unii bărbați din zilele noastre.

În fine am arătat că „neprihănită” înseamnă a zidi propria casă pe Cuvântul lui Dumnezeu. Din păcate, astăzi, mulți sunt purtători de cuvinte goale. Le repetă până la conferă un conținut. Dar aceste cuvinte sunt false, mincinoase. De aceea, există tensiuni și războaie între oameni.

Am sintetizat mesajul sărbătorii în două recomandări. Prima, să ne rugăm mai mult, de exemplu, Rozariul. Astfel putem să urcăm muntele prieteniei cu Dumnezeu unde e Neprihănita. A doua, cine privește la Fecioara Maria se vindecă de superficialitate, banalitate, minciună și falsitate. J.R.R. Tolkien spunea că măreția Neprihănitei constă în viața trăită cu simplitate.

Oare putem lega și noi măreția umană cu simplitatea ca atitudine de viață? Și dacă nu, oare de ce? Mai multe detalii în articolul postat mai jos.