Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Fecioara Maria: Crede, apoi întreabă și se întreabă în sufletul ei

În duminica a IV-a din Advent Fecioara Maria este propusă ca model de pregătire pentru Crăciun. Aici este o logică liturgică. Dacă în ultimele două duminici a fost modelul „Ioan Botezătorul”, astăzi este „Fecioara Maria”. De ce? Pentru că Ioan Botezătorul a vorbit despre Christos în public. Iar Fecioara Maria vorbește despre Christos în inima ei. Sau, inimii ei. Crăciunul înseamnă să unim exteriorul cu interiorul trăirii credinței. Dacă rămânem doar la nivel exterior, totul se va ofili. Da, Domnul Christos se poate naște în sufletul omului care crede.

Am comentat Luca 1, 26-38. M-am oprit la întrebarea din Luca 1, 34: „Cum va fi aceasta …?” Fecioara Maria este model de a face teologie. Mai întâi omul crede, apoi întreabă. Contra-modelul este preotul Zaharia, care vrea un semn, fiindcă are îndoieli. El întreabă pornind de la dubiile sale, nu de la credință. Prin urmare, credința este roditoare dacă este acceptat conținutul revelat. Întrebările sunt necesare, pentru că în absența lor, credința moare, se usucă. Însă, întrebările trebuie puse în interiorul credinței, nu în afara ei sau înainte de a crede.

Preotul Zaharia a cerut de la înger un semn. Spune: „Prin ce voi cunoaște aceasta?” (Luca 1, 18). El pune întrebarea pentru că are îndoieli. Fecioara Maria ridică întrebarea pentru că ea crede. Subliniez cu putere: principiul teologiei creștine este marian. Adică, „fides quaerens intellectum”. Sau, „cred ca să înțeleg”. Se face teologie așa cum a făcut Fecioara Maria.

În zilele noastre mulți întreabă din curiozitate. Chiar și în probleme legate de credință. Fecioara Maria nu întreabă ca să întrebe. Nu vrea să știe ca să știe. Fecioara Maria întreabă ca să fie mai disponibilă la adevărul revelat. Sau, ca să-și conformeze viața potrivit voinței lui Dumnezeu. Credința care întreabă și se întreabă este condiția pentru un Crăciun adevărat. Să nu rămâmen la nivel superficial, exterior, public (ipocrit, fals)! Să unim planul exterior, public al credinței cu cel interior sau sufletesc. Astfel Christos se va (re)naște și în sufletele noastre.

După Sfânta Liturghie unul dintre ministrați (clasa VI-a) mi-a făcut o mărturisire. A spus așa: „părinte, ați vorbit interesant!” Dacă a înțeles un copil aceste lucruri, cei mari oare de ce nu vor să înțeleagă? Sau, de ce înțeleg mai greu?

Crăciun binecuvântat!

  • 24 decembrie 2023

Lasă un răspuns