Wilhelm Dancă

Odată Papa Ioan Paul al II-lea a pus această întrebare unor tineri: „Care este prima literă în alfabetul lui Dumnezeu?” Tinerii au răspuns „A” sau „Ω” sau „Π”. Papa le-a spus: „nu, nu ați ghicit. Răspunsul este C, de la Cruce. Da, Crucea. Crucea este prima literă în alfabetul lui Dumnezeu și este scrisă în viața fiecărei persoane”. De aceea, se poate spune că nimeni nu poate scăpa de Cruce. În fața Crucii oricine dintre noi are două posibilități: ori o alege, și atunci se mântuiește, ori o respinge, și în cazul acesta se distruge.

Peste un miliard de catolici de rit latin au început astăzi Săptămâna Mare celebrând Duminica Floriilor. Toate ceremoniile din bisericile catolice, inclusiv procesiunea cu ramuri binecuvântate, au stat la umbra Crucii. Sau, mai bine zis, în lumina Crucii. Pentru că, într-un anumit fel, Săptămâna Sfântă în care urmează să fie celebrate evenimentele fondatoare ale mântuirii noastre au Crucea drept cheie de înțelegere. Crucea este un simbol, o metaforă a unei realități greu de exprimat în cuvinte. Crucea poate fi înțeleasă doar dacă cineva face experiența iubirii milostive ce strălucește pe acest instrument de umilire și, în același timp, de înălțare.

Crucea pe care Isus Christos este răstignit din iubire față de toți oamenii păcătoși îl ține aproape de noi și, totodată, de Dumnezeu. Astfel, prin Cruce, Isus Christos unește cerul cu pământul sau pământul cu cerul. Tâlharul căit își recunoaște păcatul, se dezgolește de sine, se umilește și se unește cu Isus răstignit. Astfel intră împreună cu Isus în paradis pe care Domnul l-a deschis în momentul în care și-a dat Duhul pe Cruce.

Da, Crucea strălucește și încălzește pe oricine o privește, o cinstește, datorită iubirii milostive răstignite. Dar Crucea este și atenționare, chemare la responsabilizare creștină, la recunoașterea și mărturisirea păcatelor. Este chemare la vigilență. Spunea Blaise Pascal: „Christos este în agonie până la sfârșitul lumii, de aceea nimeni să nu doarmă în acest interval de timp”. Am început Săptămâna Mare. Pericolul de a fi cuprinși de un fel de somn anapoda ce ne îndepărtează de harul zilelor care vin este foarte mare. Griji exterioare, preocupări obișnuite sau excepționale etc. Oare vom reuși să veghem cu Domnul și pentru Domnul în acest interval de timp? Detalii în predica postată mai jos. Săptămână sfântă binecuvântată!