Wilhelm Dancă

Înainte de a asculta predica din Duminica Floriilor, 9 aprilie 2017, vă invit să citiți câteva gânduri dintr-o expunere a Sfântului Augustin despre Psamul 21. Este vorba de partea a doua a expunerii dedicată poporului credincios.

„1). Iată ceea ce Dumnezeu nu a voit să fie ascuns în Scripturile sale, nici noi nu trebuie să tăinuim, iar voi trebuie să ascultați. Pătimirea Domnului, după cum știm, s-a săvârșit o singură dată, pentru că o singură dată a murit Cristos, cel drept pentru cei nedrepți (cf. 1 Pt 3, 18). Și știm, suntem siguri de lucrul acesta, îl păstrăm cu o credință de nezdruncinat, că, de fapt, Cristos înviind din morți nu mai moare, iar moartea nu mai are nicio putere asupra lui (Rom 6, 9). Aceste cuvinte sunt ale Apostolului; totuși, pentru a nu uita ceea ce s-a întâmplat o singură dată, în fiecare an se face o aducere aminte în memoria noastră. Oare de fiecare dată când se celebrează Paștele moare Cristos? Dar comemorarea anuală readuce în prezent aproape tot ceea ce s-a întâmplat o singură dată și, de aceea, noi ne emoționăm; e ca și cum l-am vedea pe Domnul atârnând pe cruce, dar nu luându-l în râs, ci crezând în el. Fiindcă a fost luat în râs în timp ce atârna pe cruce; urcat la cer, este adorat. Sau, nu cumva e luat în râs și acum, iar el nu trebuie să se mai mânie împotriva iudeilor ce și-au bătut joc de el în timp ce murea, dar nu și când domnea? Cine îl ia în râs astăzi pe Cristos? Să dea Domnul să existe doar unul singur, sau doi, să dea Domnul să-i putem număra! Toate paiele de pe ogorul său îl iau în râs și grâul geme pentru că Domnul este luat în râs. De aceea aș vrea să gem împreună cu voi. Într-adevăr, este vremea să plângem. Se celebrează pătimirea Domnului, este timpul pentru a ofta, este timpul pentru a plânge, este timpul pentru a da mărturie și a ne ruga. Dar cine dintre noi este capabil să verse lacrimi potrivit măreției unei asemenea dureri? Ce spune în legătura cu asta Profetul? Să se grăbească și să înalțe pentru noi o plângere, ca ochii noștri să verse lacrimi și pleoapele noastre să picure rouă? (Ier 9, 17). Dar, dacă ar fi în ochii noștri o fântână de lacrimi, nici ea nu ar fi suficientă. Este luat în râs Cristos în legătură cu lucruri cunoscute tuturor despre care nimeni nu poate spune: nu am înțeles! În fapt se oferă o parte aceluia care stăpânește lumea întreagă; i se spune celui care stă la dreapta Tatălui: aici este locul tău. În loc de întregul pământ i se oferă doar Africa!

2). Unde să plasăm, fraților, cuvintele pe care tocmai le-am auzit? Dacă ar putea fi explicate cu lacrimi! Cine era femeia care a intrat în casă cu acel parfum? (Mt 26, 7). Imaginea cui era? Oare nu era imaginea Bisericii? Imaginea a ce era acel parfum? Nu era oare imaginea miresmei plăcute despre care spune Apostolul: noi suntem în orice loc buna mireasmă a lui Cristos? (2 Cor 2, 14-15). Și Apostolul făcea aluzie, de fapt, la persoana Bisericii și, când spunea: suntem, se referea la credincioși. Și ce-a spus? Suntem buna mireasmă a lui Cristos în orice loc. Paul a spus că toți credincioșii sunt în orice loc buna mireasmă a lui Cristos, dar este contrazis când se spune: doar Africa răspândește o mireasmă bună, restul lumii răspândește un miros rău. Suntem buna mireasmă a lui Cristos în orice loc, dar cine spune? Biserica. Acel vas de parfum care a fost vărsat peste Domnul reprezenta tocmai această bună mireasmă. Să vedem dacă Domnul dă mărturie despre lucrul acesta. Când unii, căutându-și propriul interes, avari și hoți, adică atunci când Iuda spunea despre acel parfum pentru ce această risipă? Căci s-ar fi putut vinde scump și să se dea săracilor, voia, de fapt, să vândă buna mireasmă a lui Cristos, și ce-a răspuns Domnul? De ce necăjiți femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine. Și ce pot să spun mai mult, când el însuși a spus: oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea? (Mt 26, 8-10.13). E ceva de adăugat? E ceva de scos afară? Se pot adapta aceste cuvinte pentru cei care calomniază? A mințit Domnul sau s-a înșelat? Să aleagă ce să spună: ori să spună că Adevărul a mințit, ori să spună că Adevărul s-a înșelat. Oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta. E ca și cum tu ai fi cerut: unde va fi predicată? În lumea întreagă, spune. Să ascultăm psalmul și să vedem dacă se exprimă în felul acesta. Să ascultăm ceea ce se cântă plângând; într-adevăr este un lucru vrednic de plâns cântarea pentru surzi. M-aș mira, fraților, (să aud) că acest psalm se citește astăzi și în secta lui Donatus. Vă rog, (să mă ascultați), fraților.

3). Dumnezeule, Dumnezeul meu, privește-mă, pentru ce m-ai părăsit? Am auzit deja acest prim verset pe cruce, când Domnul a spus: Eli, Eli, adică Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, Lama sabactani, sau pentru ce m-ai părăsit? (Mt 27, 46). Evanghelistul a tradus aceste cuvinte și a explicat ceea ce el a spus în evreiește: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Ce voia să spună Domnul? De fapt, Dumnezeu nu-l părăsise, fiind el însuși Dumnezeu, pentru că Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu, după cum Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu. Ascultă de la început evanghelistul care spunea ceea ce băuse la sânul Domnului (In 13, 23) și să vedem dacă Dumnezeu este Cristos: la început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Dar, acest Cuvânt care era Dumnezeu s-a făcut trup și a locuit între noi. (In 1, 1). Și, făcându-se Cuvântul lui Dumnezeu trup, atârna pe cruce, și spunea: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, privește-mă; pentru ce m-ai părăsit? De ce s-a spus așa dacă nu pentru că noi eram acolo, dacă nu pentru că Biserica este Trupul lui Cristos? (cf. Ef 1, 23). Pentru că a spus: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, privește-mă; pentru ce m-ai părăsit, dacă nu pentru a atrage atenția noastră și să spună: acest psalm e scris pentru mine? Departe de mântuirea mea, cuvintele păcatelor mele. Despre ce păcate este vorba, dacă despre dânsul s-a spus: Acela care nu săvârșit păcat, și nici nu s-a găsit înșelăciune în gura lui? (1 Pt 2, 22) În ce mod vorbește despre păcatele mele dacă nu pentru că se roagă pentru păcatele noastre și a luat asupra sa păcatele noastre, pentru a ne dărui nouă dreptatea sa?”

Din Augustin, Expunere la Psamul 21 (II), nr. 1-3, trad. Wilhelm Dancă.

Mai jos puteți să ascultați predica: