Wilhelm Dancă

Ciudată experiență pentru mine celebrarea sfintei liturghii astăzi, 22 martie 2020, la catedrala sf. Iosif din București! Nimeni în biserică, sau aproape nimeni. Nu erau decât sacristana și organistul. Puțini, dar buni, ar spune cineva mai optimist. Totuși, dincolo de biserica goală, fără credincioși în carne și oase, știam că se află o biserică de credincioși vii care urmăreau liturghia online. Această „con-știință” mi-a atenuat cumva senzația stranie pe care o ai atunci când celebrezi și vorbești în fața unor oameni pe care nu-i vezi!
Dar, dacă tot ni s-a dat să trecem prin așa ceva, m-am întrebat la predică ce putem învăța din această situație inedită. Fiind vorba de vindecarea orbului din naștere, minunea lui Isus pe care o amintim în duminica a IV-a din Postul Mare, am încercat să răspundă la câteva provocări.
Prima dintre ele se referă la felul în care celebrările și participarea noastră la celebrările liturgice (sfânta liturghie, de exemplu) fac să se vadă locul central pe care ar trebui să-l aibă Domnul Christos. Întrebarea punctuală a fost aceasta: în ce măsură (mai) suntem „privire îndreptată spre Christos” prin felul nostru de a ne ruga, de a participa la liturghie, de a trăi în lume? Suntem fereastră spre Christos sau zid care obturează privirea celui care vrea să-l vadă pe Isus?
A doua s-a oprit la oportunitatea oferită de actuala criză pentru a găsi momente stabile de rugăciune comunitară în familie. De obicei nu avem timp să ne rugăm împreună acasă, suntem mereu grăbiți (dimineața) sau obosiți (seara). Iată, acesta e timpul potrivit să ne dovedim nouă înșine că vrem să ne rugăm împreună în familie.
A treia ar avea de-a face cu solidaritatea/caritatea creștină care se poate manifesta și în vremuri când suntem constrânși să trăim în izolare. Iubirea are întotdeauna imaginație, fie că este vorba de iubirea lui Dumnezeu sau a aproapelui. Am sugerat câteva gesturi concrete de iubire frățească prin care să fim apropiați unii de alții în situații de izolare sau auto-izolare. Inima plină de iubirea aproapelui este caracteristica discipolului care vede, care îl recunoaște pe Isus ca Domn și-l adoră ca Mântuitor.
Mai multe detalii în predica postată mai jos.