Wilhelm Dancă

Astăzi am meditat metafora muntelui sfânt. Am pus în oglindă muntele Moria și muntele Tabor. Despre primul e vorba în Geneză 22, 1-18. Despre al doilea vorbește Marcu 9, 2-10.

Am pus în oglindă acești doi munți. Astfel am aflat cine este Dumnezeu adevărat și ce vrea El de la noi sau pentru noi. Dumnezeul lui Abraham este singurul Dumnezeu adevărat. Nu este la fel ca zeii popoarelor vecine care cereau sacrificii umane. Dumnezeul care își prezintă propriul Fiu pe Tabor este un Dumnezeu al slavei. Vrea să devenim și noi fii ai slavei. Dar, nu putem ajunge aici fără Calvar. Cu alte cuvinte, nu există slavă fără jertfă sau sacrificiu.

Ucenicii pe Tabor au observat la un moment dat că Isus a rămas singur. Același lucru se va întâmpla cu Isus pe Calvar. Doar ucenicii cu privirea limpede, curățată de aerul muntelui sfânt, l-au văzut pe „Isus singur”. „Iesum solum” este firul roșu al unui curent bogat de spiritualitate în creștinism. El motivează eforturile noastre de asceză, de rugăciune, de renunțare. Postul Mare ne învață să-L găsim pe „Isus singur” și să stăm împreună cu El.

Revenind la muntele Moria, în timp ce urcau, Isaac are un dialog interesant cu Abraham. Isaac îl întreabă: „Unde este animalul pentru jertfă?” Abraham îi răspunde: „Dumnezeu va avea grijă!”. Avem aici o profeție a sacrificiului lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. Această jertfă se reactulizează ori de câte ori se celebrează Euharistia.

De aceea, am concluzionat cu invitația de a participa personal la sacrificiul lui Isus. Mă refer la o participare vie, deplină, conștientă. Întrebare-temă: ce trebuie să sacrificăm din viața noastră ca să avem privirea curată? Adică să putem vedea sacrificiul lui Isus pe altar?

Ce trebuie să sacrificăm ca să-L vedem pe Isus singur pe Tabor și pe Calvar? Dar, mai ales, pentru a rămâne alături de El singur?

Bolnavii sunt de multe feluri. Există unii care au relații bolnvae cu cei sănătoși. De asemenea, există alții care au relații bolnave cu cei ce suferă. Cu privire la acest subiect am dezvoltat în omilia de astăzi două învățături practice.

Prima s-a bazat pe 1 Cor 10, 31-33. Aici sfântul Paul îndeamnă să avem voința orientată spre slava lui Dumnezeu. Este vorba despre „rectitudinea” voinței. Apoi Apostolul insistă să avem un comportament elegant față de toți oamenii. Să avem un spirit de gentelman în fapte și în vorbire! Dar pentru a ajunge la acest nivel se cere rectitudinea voinței.

A doua a pornit de la lectura din Levitic 13, 1-2.45-46 și de la Evanghelia duminicii, Marcu 1, 40-45. Aici a fost vorba despre boala de lepră și despre bolnavii de lepră. Am arătat că bolnavii suferă mai mult din cauza izolării decât din pricina bolii propriu-zise. Misiunea noastră constă în a trece de la „cruzimea” necesității de a-i izola pe bolnavi la „nebunia” milostivirii. Astfel bolnavii pot fi reintegrați în rândul oamenilor normali.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Astăzi am meditat „o zi obișnuită de sabat” din viața lui Isus. Am pornit de la Marcu 1, 29-39. Am subliniat trei secvențe principale.

Prima, predica în sinagogă în zi de sâmbătă. Isus predica adevărul despre împărăția lui Dumnezeu ca nimeni altul. Impresiona publicul și trezea invidia celorlalți rabini. Cuvintele Domnului erau eficace pentru că proveneau din Adevărul lui Dumnezeu. Ele erau Adevărul lui Dumnezeu pentru noi. Prin comparație, cuvintele noastre vindecă sau luminează dacă participă la adevăr. Nu e ușor, mai ales astăzi, când minciuna ne invadează din toate părțile.

A doua, vindecarea soacrei lui Petru. Este un model de comportament în fața bolnavilor. Isus privește în ochi persoana bolnavă. Apoi o prinde de mână și o ajută să se ridice. Cum ne comportăm noi? Vizităm rar pe cei bolnavi și nu avem curajul să-i privim în ochi. De ce? Ne temem de boală, de moarte. Dar Domnul a biruit moartea. Să-l urmăm!

A treia, Isus se retrage departe de zarva lumii și se roagă. Trebuie subliniat că se ruga singur. Își întărea puterile ca om pentru lupta „corp la corp” cu diavolul. Prin și în rugăciune omul stă de partea lui Dumnezeu. Astfel, învață să aprecieze adevărul, lumina, viața.

În fine, la Domnul Isus, evanghelizarea are trei piloni. Și aceștia sunt: adevărul, vindecarea de rău și rugăciunea. Să reținem că adevărul nu scoate răul din rădăcină. Adevărul este începutul vindecării. Pregătește terenul pentru vindecare. Satana se opune, de aceea avem nevoie de rugăciune. Există o legătură între absența rugăciunii și succesul Răului în lume.

Așadar, să căutăm adevărul, să trăim în adevăr și să ne rugăm. Putem să ne rugăm cu alții, dar și singuri, departe de zgomotul lumii. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Cuvintele predicate de Isus în sinagoga din Cafarnaum i-au surprins pe cei prezenți. Vezi Evanghelia după Marcu 1, 21-28. De ce? Pentru că Domnul are „putere” asupra cuvintelor și ideilor sale. El nu se ascunde în spatele „spuselor” altor rabini. El nu doar spune, ci decide; nu doar vorbește, ci înfăptuiește. Auzind cum vorbește, coreligionarii săi din Cafarnaum au avut multe sentimente. Mai întâi au fost surprinși, apoi l-au admirat și, în cele din urmă, s-au înfricoșat. Da, s-au temut de El, deoarece „duhurile rele” i se spuneau. Reținem că garanția victoriei asupra Celui Rău este Cuvântul lui Christos devenit faptă.

Am dezvoltat două teme importante.

Prima, să ne raportăm la Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod deschis transformării vieții. Am constat că unii caută în Biblie doar informații sau elemente culturale. Aceștia riscă să nu se întâlnească cu „adevărul și harul” Sfintelor Scripturi. Ucenicii, deci Biserica, au primit „autoritatea” să transmită Adevărul și Harul Cuvântului lui Dumnezeu. Cum? Prin participarea la victoria lui Christos asupra Răului. De-a lungul istoriei această autoritate a fost uzată parțial, abuzată sau neglijată. Astăzi, mulți ignoră puterea de transformare a Cuvântului divin din cauza lipsei de pregătire sau de atenție. Cine ne ține departe de energia transformatoare a Bibliei? Cel Rău, „principele acestei lumi”, o ființă invizibilă și malefică.

A doua temă a fost dedicată existenței sau non existenței diavolului. Am recomandat să nu ținem cont de ceea ce spun psihologii sau psihoterapeuții despre existența diavolului. Să ascultăm și să urmăm Sfânta Scriptură, unde termenul Satana sau Diavol apare de peste 36/37 de ori. Nu este vorba doar despre o rămășiță mitologică, ci despre o ființă malefică reală. Fiul lui Dumnezeu a început activitatea publică luptând împotriva Celui Rău în pustiu. Giovanni Papini spunea că cea mai recentă înșelăciune a diavolului este știrea potrivit căreia ar fi murit. Valul uriaș de minciună, de nedreptăți, înșelăciuni din lume e o dovadă că diavolul există. Să nu ne comportăm ca și cum nu ar exista! Oricum nu trebuie să punem accentul pe frica de diavol, ci pe încrederea în iubirea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl. El nu ne va lăsa să pierim în ispitele Celui Rău.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Ieri, 23 ianuarie 2024, am ținut o conferință despre teologia digitală, tehnologia informației și inteligența artificială. Gazdă a fost Fundația Națională de Știință și Artă. Este vorba despre o Fundație a Academiei Române. Au participat membri ai Academiei Române, studenți și prieteni.

În introducere am făcut deosebire între inteligența umană și inteligența artificială. Prima are conștiință, și se corectează, dacă greșește, a doua nu. Pentru a înțelege conferința, trebuie ținut cont și de diferența între tehnologia informației și inteligența artificială. Prima se ocupă de platformele și mijloacele digitale de comunicare, iar a doua de algoritmi/soluții pentru rezolvarea de probleme pornind de la anumite surse bibliografice. Teologia digitală este o subspecie a teologiei pastorale, deci este o știință practică situată la intersecția dintre tehnologie și teologie.

În prima parte am răspuns la întrebarea: cum am devenit teolog digital? Am mărturisit că nu sunt nici IT-ist, nici specialist în inteligența artificială. Am învățat din mers. Și învăț în continuare. Am spus că am acum o „parohie virtuală” din care fac parte peste 10.000 de credincioși digitali. Mă refer la acei credincioși care folosesc platformele digitale. Am vorbit despre avantajele și dezavantajele acestei lucrări digitale de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu. Am subliniat că, fără factorul uman, platformele digitale rămân utile doar la nivel informativ, nu performativ, adică nu transformă omul.

În partea a doua am analizat trei definiții ale teologiei digitale și am propus una în cheie personală. Am aplicat principiul cauzelor aristotelice – cauza materială, formală, eficientă și finală. Am ajuns la concluzia că teologia digitală este limbaj nou bazat pe știința computațională și design care vorbește despre Dumnezeu și ființele create în lumina revelației divine”.

În partea a treia am vorbit despre etica teologiei digitale. De ce? Pentru că aplicarea inteligenței artificiale poate dăuna grav actului de credință sau actului educațional. Dar nu numai, chiar și vieții în integralitatea ei. De aceea, am pledat pentru asumarea unei etici comune la nivel global. În concuzie am spus că nu trebuie să ne fie frică de teologia digitală. Pavel Florenski vorbea în 1919 despre legătura strânsă dintre biologie și tehnologie. Spunea, printre altele, că tehnologia este proiecția organelor noastre, în afara noastră. Aceasta trebuie să fie atitudinea de fond. Biologia va controla tehnologia, ca să fie un instrument util pentru om. Tehnologia va ajuta biologia să „pătrundă” mai bine în corpul uman.

În fine, teologia digitală nu va înlocui preoții din parohii, dar preoții care nu o folosesc vor fi înlocuiți de preoții care o utilizează.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.