Iubirea lui Dumnezeu este prima poruncă din Lege, nu doar cea mai mare. De aceea, trebuie luată în serios și pusă în practică. Am comentat astăzi Matei 22, 34-40. Aici Isus răspunde la întrebarea care este cea mai mare poruncă din Lege.
Răspunsul Domnului este genial. Am despărțit răspunsul său în două părți. Am subliniat că în prima parte se vorbește despre iubirea lui Dumnezeu. Această iubire trebuie să fie totală, exclusivă, geloasă, vie, caldă. Dacă este așa, atunci ea devine izvorul iubirii față de aproapele. Apoi am vorbit despre partea a doua răspunsului lui Isus. El se referă în acest context la iubirea aproapelui potrivit iubirii de noi înșine. Oare de ce? Pentru că asumându-ne slăbiciunile proprii putem să înțelegem cât de mare este iubirea lui Dumnezeu față de noi. Și încă ceva, astfel putem să-l iubim și pe aproapele greșitor.
În lumea de astăzi sunt atâtea tensiuni și conflicte. Ele ilustrează lipsa iubirii dintre oameni. Sau, că iubirea este rezultatul unor calcule, interese. Însă izvorul iubirii adevărate între oameni este în iubirea totală a lui Dumnezeu. Creștinii sunt chemați să dea mărturie despre această iubire. Astfel devin credibili și lumea îi ia în serios. În fine, misiunea noastră cea mai importantă e de a nu lăsa ca iubirea să se răcească.
Mai multe detalii găsiți în articolul postat mai jos.
- 29 octombrie 2023
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii
Comentând Matei 22, 15-21, am analizat un celebru principiu de viață socială. A fost formulat pentru prima dată de Domnul Isus. Principiul are două părți. Mai întâi se vorbește despre „dați Cezarului ceea ce este al Cezarului”. Apoi, se afirmă: „dați lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.
Principiul stă la baza relațiilor dintre Stat și Biserică, astăzi. Sau, ar trebui să fie la temelia relațiilor dintre autoritatea civilă și cea religioasă. Pe scurt, Statul și Biserica ar trebui să colaboreze pentru binele integral al omului. Și Statul, și Biserica sunt autonome, au roluri leigitime și finalități specifice. Statul se supune Bisericii, când este vorba despre viața spirituală. Biserica se supune Statului, când are de-a face cu lucruri materiale sau sociale.
Din păcate nu peste tot și mereu a fost armonie între Biserică și Stat. În secolul trecut, dar și astăzi, Statul a uzurpat dreptul Bisericii de a da lui Dumnezeu ceea ce este al Dumnezeu. Statul a călcat în picioare libertatea religioasă. Și de multe ori. Se întâmplă acest lucru chiar și astăzi în țări cu regimuri democratice. Astfel, Statul a afirmat prin legi abuzive că „imaginea lui Dumnezeu” din om nu este imaginea lui Dumnezeu. Sau, că omul este un lucru, o cifră, un „obiect”, un „produs” (cultural).
Dacă vrem să corectăm atitudinea Statului, să ne întrebăm care este rolul imaginii lui Dumnezeu în noi. Acordăm mai mult timp rugăciunii, lui Dumnezeu, sau Statului, adică politicii? Dacă politica este pe primul loc în prioritățile noastre, atunci suntem idolatri. Dacă Dumnezeu este în topul atenției noastre, atunci răspândim ceea ce a spus Isus în Evanghelie, astăzi. Adică, dăm lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu! Și, nu-l confundăm pe „Cezar”, oriunde și oricând ar fi, cu Dumnezeu!
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.
- 22 octombrie 2023
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii
Am avut o comunicare despre Pace în cadrul Conferinței anuale a Societății Internaționale Toma de Aquino, secția română. Conferința a avut loc la București, pe 6 octombrie 2023.
Obiectivul principal a fost acela de a schimba un proverb latin cu privire la pace. Adică, „si vis pacem, para bellum”, spuneau latinii. Am modificat proverbul și am zis: „si vis pacem, para pacem”. În românește, „dacă vrei pace, pregătește pacea”.
În prima parte a comunicării am prezentat câteva motive pentru care pacea este actuală. Apoi am descris câteva cauze care fac ca pacea să fie inactuală. În partea a doua am descris șapte trepte care conduc la templul păcii. Acestea sunt de două feluri. Primele trei sunt interioare: împăcarea cu sine, nonviolența celor puternici, obiecția de conștiință. Celelalte patru sunt exterioare: dialogul între generații, educația păcii, forța dreptului, memoria trecutului.
În concluzie am pledat pentru pacea ca obiectiv al educației. Pe scurt, dacă vrei pace, pregătește-te pentru pace!
- 19 octombrie 2023
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii
Bisericile în zilele noastre se golesc. Creștinii par să fie triști și descurajați. Sunt multe cauze care au dus la acest fenomen. M-am oprit la una dintre ele. Și anume, iubirea nu mai este iubită. De fapt, am pornit de la parabola invitaților la nuntă din Matei 22, 1-14.
Mesajul principal a fost că Isus ne invită la speranță și responsabilitate. Am descoperit în parabolă trei vești, una bună și două surprinzătoate. Vestea bună e că toți oamenii sunt chemați la nuntă. Adică, să participe la unirea lui Dumnezeu Tatăl cu omenirea în Isus Christos. Prima veste surpriză e că nu toți oamenii primesc invitația. A doua veste surpriză se referă la „haina de nuntă”. Haina în cazul de față este spiritul sărbătorii. Oricum haina trădează starea interioară a omului.
Am vorbit puțin și de Sfânta Tereza de Avila. Ea spune că aripile care îl ridică pe om la Dumnezeu sunt două: teama și iubirea. Frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Dar, pe măsură ce crește iubirea, teama se micșorează. În cele din urmă rămâne doar iubirea.
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.
- 15 octombrie 2023
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii
Viața este darul lui Dumnezeu. Sau, viața ne-a fost dată cu titlu de împrumut. De asemenea, se poate spune că, aici și acum, viața e binele nostru suprem. Dar cum îl administrăm? Oare suntem stăpânii vieții sau slujitorii ei respectuoși, fertili?
Tema „viața cu titlul de împrumut” am descoperit-o în parabola „viticultorilor ucigași”. Vezi Matei 21, 33-43. De fapt, am identificat în parabolă trei nivelui de lectură.
Primul nivel are de-a face cu farizeii și cărturarii din vremea lui Isus. Mai exact, cu arhierii și responsabilii religioși care abuzau de funcția lor. Se considerau stăpânii absoluți ai poporului. Astfel se substituiau lui Dumnezeu. Din cauza acestui abuz, „via Domnului” nu a rodit. Iar în cele din urmă a fost dată altui popor.
Al doilea nivel vizează păstorii Bisericii de ieri și de azi. Din cauza abuzurilor de putere, bisericile au rămas goale. Se întâmplă lucrul acesta în Occident, astăzi, și nu numai. Se va spune, da, -a întâmplat și în trecut în alte zone ale lumii. Nu este suficient. Cum răspundem la această atenționare a lui Isus?
Al treilea nivel se referă la fiecare creștin în parte. Dacă se comportă ca stăpân absolut al propriei vieți, devine steril. De ce? Pentru că alunecă în autoreferențialitate, individualism, egoism. Aceste derapaje îndepărtează omul de fluxul iubirii și al vieții.
Pentru a reduce aceste abuzuri am identificat două remedii la Sfântul Paul. Este vorba despre Scrisoarea către Filipeni 4, 6-9. Apostolul îndeamnă pe ucenicii din Filippi să se roage și să practice ceea ce au văzut la el. Rugăciunea menține credinciosul în contact cu Dumnezeul cel Viu. Iar ceea ce filipenii au văzut la Sfântul Paul era credința lui molipsitoare.
Cum facem să nu fim acuzați de „abuz în serviciu” în raport cu Dumnezeu? Cum facem să primim viața ca dar și să aducem roade?
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.
- 8 octombrie 2023
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii