Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Vladimir Ghika: Un prieten cu simțul prezenței divine

În 16 mai a.c. am sărbătorit pe Fericitul Vladimir Ghika. La celebrarea din catedrala „Sfântul Iosif” nu au fost mulți credincioși. Poate nu au fost anunțați. Sau nu au avut timă să vină la biserică. Am vorbit despre cum am putea să-i fim asemenea lui Vladimir Ghika. Am spus că nu putem să fim asemenea lui ca „prinț, preot, teolog, diplomat, protonotar apostolic”. Și nici ca „martir” pentru cauza credinței. Însă putem să pășim pe urmele lui cultivând în noi simțul prezenței lui Dumnezeu.

Vladimir Ghika considera că Providența se adresează omului în trei locuri speciale.

Primul, necazurile, de orice fel. Ele revelează un mesaj al lui Dumnezeu pentru noi. Să ne străduim să-l receptăm. Să nu ne plângem sau să nu acuzăm pe alții din jur. Pornind de aici Monseniorul Ghika a vorbit despre „liturgia (necesităților) aproapelui”.

Al doilea, lucrarea de refacere a unității creștine. A crezut în ea. A fost convins că se poate realiza. Dar, cu o condiție: dacă ucenicii despărțiți se roagă la Dumnezeu Unul de dragul lui Dumnezeu. Unitatea nu se face dacă discipolii se bat în piept că Dumnezeul lor e mai tare și mai mare.

Al treilea, rugăciunea, ca dialog cu Dumnezeu. Acest dialog devine autentic/puternic dacă ajungem să-l „tutuim” pe Dumnezeu. Asta înseamnă să-l vedem pe Domnul ca pe un adevărat prieten al nostru. „Amintirea de Dumnezeu și uitarea de sine … una o atrage pe cealaltă”. Vladimir Ghika obișnuia să încredințeze aceste cuvinte fiilor săi spirituali.

În concluzie, ar trebui să devenim prietenii lui Vladimir Ghika. Da, mai întâi ca să-l putem „tutui” și să-l apropiem de noi. Apoi ca să vedem mai ușor/bine cum putem să devenim prietenii lui Dumnezeu. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 1 iunie 2024