Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Isus singur și pe Tabor, și pe Calvar. De ce nu vedem că e singur?

Astăzi am meditat metafora muntelui sfânt. Am pus în oglindă muntele Moria și muntele Tabor. Despre primul e vorba în Geneză 22, 1-18. Despre al doilea vorbește Marcu 9, 2-10.

Am pus în oglindă acești doi munți. Astfel am aflat cine este Dumnezeu adevărat și ce vrea El de la noi sau pentru noi. Dumnezeul lui Abraham este singurul Dumnezeu adevărat. Nu este la fel ca zeii popoarelor vecine care cereau sacrificii umane. Dumnezeul care își prezintă propriul Fiu pe Tabor este un Dumnezeu al slavei. Vrea să devenim și noi fii ai slavei. Dar, nu putem ajunge aici fără Calvar. Cu alte cuvinte, nu există slavă fără jertfă sau sacrificiu.

Ucenicii pe Tabor au observat la un moment dat că Isus a rămas singur. Același lucru se va întâmpla cu Isus pe Calvar. Doar ucenicii cu privirea limpede, curățată de aerul muntelui sfânt, l-au văzut pe „Isus singur”. „Iesum solum” este firul roșu al unui curent bogat de spiritualitate în creștinism. El motivează eforturile noastre de asceză, de rugăciune, de renunțare. Postul Mare ne învață să-L găsim pe „Isus singur” și să stăm împreună cu El.

Revenind la muntele Moria, în timp ce urcau, Isaac are un dialog interesant cu Abraham. Isaac îl întreabă: „Unde este animalul pentru jertfă?” Abraham îi răspunde: „Dumnezeu va avea grijă!”. Avem aici o profeție a sacrificiului lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. Această jertfă se reactulizează ori de câte ori se celebrează Euharistia.

De aceea, am concluzionat cu invitația de a participa personal la sacrificiul lui Isus. Mă refer la o participare vie, deplină, conștientă. Întrebare-temă: ce trebuie să sacrificăm din viața noastră ca să avem privirea curată? Adică să putem vedea sacrificiul lui Isus pe altar?

Ce trebuie să sacrificăm ca să-L vedem pe Isus singur pe Tabor și pe Calvar? Dar, mai ales, pentru a rămâne alături de El singur?

  • 25 februarie 2024
Bolnavii între „cruzimea” necesității de a fi izolați și „nebunia” milostivirii

Bolnavii sunt de multe feluri. Există unii care au relații bolnvae cu cei sănătoși. De asemenea, există alții care au relații bolnave cu cei ce suferă. Cu privire la acest subiect am dezvoltat în omilia de astăzi două învățături practice.

Prima s-a bazat pe 1 Cor 10, 31-33. Aici sfântul Paul îndeamnă să avem voința orientată spre slava lui Dumnezeu. Este vorba despre „rectitudinea” voinței. Apoi Apostolul insistă să avem un comportament elegant față de toți oamenii. Să avem un spirit de gentelman în fapte și în vorbire! Dar pentru a ajunge la acest nivel se cere rectitudinea voinței.

A doua a pornit de la lectura din Levitic 13, 1-2.45-46 și de la Evanghelia duminicii, Marcu 1, 40-45. Aici a fost vorba despre boala de lepră și despre bolnavii de lepră. Am arătat că bolnavii suferă mai mult din cauza izolării decât din pricina bolii propriu-zise. Misiunea noastră constă în a trece de la „cruzimea” necesității de a-i izola pe bolnavi la „nebunia” milostivirii. Astfel bolnavii pot fi reintegrați în rândul oamenilor normali.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 11 februarie 2024
Cuvintele bogate în adevăr vindecă, hrănesc, luminează

Astăzi am meditat „o zi obișnuită de sabat” din viața lui Isus. Am pornit de la Marcu 1, 29-39. Am subliniat trei secvențe principale.

Prima, predica în sinagogă în zi de sâmbătă. Isus predica adevărul despre împărăția lui Dumnezeu ca nimeni altul. Impresiona publicul și trezea invidia celorlalți rabini. Cuvintele Domnului erau eficace pentru că proveneau din Adevărul lui Dumnezeu. Ele erau Adevărul lui Dumnezeu pentru noi. Prin comparație, cuvintele noastre vindecă sau luminează dacă participă la adevăr. Nu e ușor, mai ales astăzi, când minciuna ne invadează din toate părțile.

A doua, vindecarea soacrei lui Petru. Este un model de comportament în fața bolnavilor. Isus privește în ochi persoana bolnavă. Apoi o prinde de mână și o ajută să se ridice. Cum ne comportăm noi? Vizităm rar pe cei bolnavi și nu avem curajul să-i privim în ochi. De ce? Ne temem de boală, de moarte. Dar Domnul a biruit moartea. Să-l urmăm!

A treia, Isus se retrage departe de zarva lumii și se roagă. Trebuie subliniat că se ruga singur. Își întărea puterile ca om pentru lupta „corp la corp” cu diavolul. Prin și în rugăciune omul stă de partea lui Dumnezeu. Astfel, învață să aprecieze adevărul, lumina, viața.

În fine, la Domnul Isus, evanghelizarea are trei piloni. Și aceștia sunt: adevărul, vindecarea de rău și rugăciunea. Să reținem că adevărul nu scoate răul din rădăcină. Adevărul este începutul vindecării. Pregătește terenul pentru vindecare. Satana se opune, de aceea avem nevoie de rugăciune. Există o legătură între absența rugăciunii și succesul Răului în lume.

Așadar, să căutăm adevărul, să trăim în adevăr și să ne rugăm. Putem să ne rugăm cu alții, dar și singuri, departe de zgomotul lumii. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 4 februarie 2024