Wilhelm Dancă

Martorii lui Isus sunt chemați să dea mărturie mereu. Dar mărturia lor este mai aștepată în vremurile normale, obișnuite. Așa este timpul liturgic pe care l-am început duminica trecută.

Ne atrage atenția asupra acestui lucru Evanghelia după Ioan (1, 29-34) din duminica de astăzi. Aici găsim mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus din Nazaret. Ioan spune că El este Mesia sau Christos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

Această Evanghelie e într-un anumit fel programatică. De ce? Pentru că în istorie procesul lui Isus continuă. Nu s-a terminat. Unii nu sunt de acord că El este Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu și îl contestă vehement. Alții tolerează acest lucru, iar unii îl ignoră. În aceste situații putem juca rolul martorului, al procurorului, al judecătorului sau al avocatului.

Sfântul Ioan Botezătorul este modelul martorului credibil. El spune că nu poți să dai mărturie despre Isus dacă mai întâi nu L-ai văzut. Într-adevăr, el l-a văzut pe Isus ieșind din apele Iordanului și apoi a dat mărturie. A spus că era înainte ca el să fi fost. Adică, Isus Mesia e din veșnicie. De asemenea, a înțeles că botezul lui cu apă era unul pregătitor. Adevăratul botez este în Duhul Sfânt, în Acela care s-a oprit deasupra capului lui Isus. În fine, a mărturisit că „verișorul” lui e Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatul lumii prin jertfirea de sine.

Să reținem că nu putem da mărturie despre ceva/cineva dacă nu vedem pe acela ceva/cineva. La fel stau lucrurile și în cazul lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. Suntem invitați astăzi să consolidăm mărturia noastră în favoarea lui Isus. Cum? Căutând să-l vedem fizic, spiritual și cu ajutorul minții. Apoi suntem chemați să cerem iertare pentru mărturiile false, judecățile superficiale, procesele de intenție. Ele au putut fi la adresa lui Isus sau a aproapelui.

Mai multe detalii în articolul de mai jos.

Sărbătoarea „Botezul Domnului” încheie Timpul Crăciunului. După epifania magilor la Betleem, acum avem epifania Domnului în Iordan. Prin această epifanie Isus este autorizat de „cerurile deschise” să înceapă activitatea publică.

Am făcut o comparație între botezul lui Ioan, botezul în numele Sfintei Treimi și botezul „folcloric” din zilele noastre. Am pledat pentru asumarea vocației baptismale. Sau, pentru asumarea misiunii de profet, preot și rege.

Profeția se traduce prin vestirea împărăției lui Dumnezeu. Avem aici o vestire prin semne și prin trăirea credinței în public.

Preoția înseamnă „sacrum facere” a evenimentelor obișnuite din viața noastră. Este vorba despre sfințirea prin îndeplinirea cu bucurie a datoriilor zilnice.

Regalitatea sau mesianitatea înseamnă să devenim purtători de mântuire. Am subliniat că nu e vorba despre purtarea mântuirii la toți oamenii. Lucrarea aceasta îi aparține Domnului Isus Christos. Suntem chemați să aducem o rază a binelui acolo unde suntem, trăim sau muncim.

Prima concluzie a botezului este să nu fim creștini grăbiți. Să fim ca Isus care s-a maturizat la Nazaret timp de 30 de ani. Deci să nu ardem etapele. Să le trăim din plin. Astfel aducem viitorul în prezent.

A doua concluzie e să devenim mai înțelegători cu cei păcătoși, asemenea lui Isus. De ce? Pentru că astfel putem să le deschidem ușa spre harul mântuirii.

A treia concluzie e să le mulțumim părinților, nașilor și preotului care ne-au botezat. În acest caz rugăciunea este o formă de mulțumire. Ne-au făcut un bine extraordinar, nu-i așa?

Detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea Epifaniei am meditat vizita și adorația Magilor. Este vorba despre episodul din Evanghelia după Matei 2, 1-12. Am subliniat că Magii îl „căutau” pe Dumnezeu. Sau pe Pruncul divin. De aceea, am vorbit despre două feluri de căutare.

Prima este căutarea exterioară, în sensul că implică relații cu lumea din exterior. De pildă, faptul că suntem „departe” de Dumnezeu. Sau, atunci când îl căutăm și întrebăm unde e suntem ridiculizați. De asemenea, unii nu ies din ei înșiși, cum au făcut regele Irod, cărturarii și preoții de la Ierusalim.

A doua este căutarea interioară, care se poate numi adorația. Este drumul cel mai greu. Pelerinajul către interiorul nostru este anevoios. Totuși, este indispensabil pentru întâlnirea cu Pruncul divin.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Am vorbit la Digi 24, ieri 5 ianuarie 2023, despre moștenirea pontificală a papei Benedict.

Dacă vă intersează, găsiți mai jos înregistrarea.

Neîndoilenic, papa Benedict al XVI-lea a deschis drumuri noi pentru papa Francisc. Aducerea la zi a mesajului și instrumentelor de evanghelizare continuă.

Sfinte Părinte, vă mulțumim că ați adus viitorul în prezentul nostru.

Să trăiți pentru totdeauna în iubirea lui Christos!

Astăzi am vorbit despre moștenirea pastorală a Papei Benedict al XVI-lea la TVR INFO. Am primit înregistrarea și mulțumesc din inimă redacției TVR. Vă invit să o ascultați, dacă aveți timp.

Sfinte Părinte, vă mulțumim și să vă bucurați de vederea lui Christos pentru toată veșnicia!