În sărbătoarea „Sfântul Ștefan, protomartir” am aprofundat trei idei/invitații. Dar, înainte de a trece la descrierea lor, am prezentat pe scurt viața Sfântului Ștefan. S-a născut în anul 5, d.Ch. A murit în anul 34/36, deci foarte tânăr, în jurul vârstei de 30 de ani. Cauza morții lui e faptul că și-a asumat două trăsături ale urmării lui Isus. Este vorba despre coerență și foame după concret. Am meditat două capitole din Faptele Apostolilor, capitolul 6 și 7. Ștefan a încercat să fie cât mai asemănător cu Isus. Din multe puncte de vedere. De pildă, cel al slujirii, mărturiei, curăției, înțelepciunii, curajului și al iubirii dușmanilor. Lucrul acesta l-a costat viața. Se întâmplă să întâlnim cazuri similare și în zilele noastre. De altfel istoria Bisericii e plină de discipoli care au plătit cu viața urmarea lui Christos.
Prima idee/invitație e să fim atenți la „relația cu cei de lângă noi”. Cele mai multe certuri și neînțelegeri apar între oamenii apropiați, nu între cei îndepărtați. Așa s-au petrecut lucrurile în „sinagoga liberților”.
A doua idee/invitație e de a-l urma pe Sfântul Ștefan. Cum? Să unim faptele de caritate cu vestirea Evangheliei. Din păcate se constată astăzi o ruptură între aceste două trăsături ale vieții creștine.
În fine, ultima idee/invitație e de a îmbrăca cu iubire „martiriul alb”. Am spus că există o diferență între martiriul roșu și cel alb. Primul este stropit cu sânge. Al doilea este constituit din sacrificii nesângeroase, dar zilnice. Din acest punct de vedere sunt foarte mulți martiri în viața noastră. Poate chiar noi avem o viață de martiriu alb. Dacă este așa, să-l îmbrăcăm cu iubire, asemenea Sfântului Ștefan.
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.
- 30 decembrie 2022
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii