Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Crăciun: Să nu sufocăm Pruncul ce ni s-a născut!

Crăciunul este sărbătoarea fundamentală a creștinilor. În această zi se celebrează Nașterea Domnului. El este fiul Mariei și Fiul lui Dumnezeu născut la Betleem.

Putem să ne raportăm teoretic sau abstract la acest adevăr de credință. Sfântul Francisc de Assisi a sugerat că este nevoie și de o raportare concretă. De aceea, a propus reprezentare pe viu a Nașterii Domnului. S-a întâmplat lucrul acesta pentru prima dată la Greccio, în Italia, în 1223.

Văzul este un simț important în celebările de Crăciun. Cu ajutorul lui vedem că Pruncul Isus s-a născut în sărăcie. Mai mult, s-a născut sub chipul unui Prunc care poate fi sufocat. Din păcate, unii îl sufocă prin consumerism, indiferență, grijă exagerată față de cele exterioare.

Dar și auzul este convocat să participe la sărbătoarea Nașterii Domnului. Evanghelia sărbătorii din timpul nopții e luată din Evanghelistul Luca (2, 1-14). Avem aici multe referințe istorice. Văzul poate verifica aceste informații. Isus s-a născut în timpul unui recensământ organizat de guvernatorul Siriei, Quirinius. Evanghelia sărbătorii din timpul zilei este luată din Evanghelistul Ioan (1, 1-18). Rezumând-o, putem spune că Isus este Cuvântul lui Dumnezeu. El poate fi auzit cu urechea. Deci, prin auz aflăm că Întruparea este un eveniment care erupe în istorie. La fel este și Învierea Domnului.

Cu ajutorul acestor două simțuri – văzul și auzul – am meditat locurile în care „copilul Isus” poate fi sufocat astăzi.

Astfel am vorbit despre copiii victime ale conflictului ruso-ucrainean. Aici pacea este disprețuită. Pruncul Isus este „sufocat”. Pacea poate fi redobândită prin adoptarea copilăriei spirituale. Aceasta este spiritualitatea Crăciunului.

Un alt loc este educația precară sau superficială. Aici copiii sunt victime ale indiferenței și superficialității păstorilor (educatori, profesori, preoți) nevrednici. Sau sunt victime ale lipsei de maturitate a educatorilor.

În fine, alt loc este biserica domestică, unde Pruncul Isus nu este ajutat să crească. Sau nu este acceptat, nu este lăsat să se nască.

Am terminat cu un gând formulat de Hannah Arendt. Vorbind despre creștinism, gânditoarea evreică spune că „este încă ceva”. Sau mai are un ceva de spus. De ce? Pentru că are la bază vestea extraordinară că un prunc ni s-a născut. Iar un copil nou născut întotdeauna și oriunde schimbă lucrurile în jurul său. Începând cu viața părinților. Pruncul nou născut la Betleem să schimbe și viața noastră! Crăciun plin de lumină, bucurie și binecuvântări cerești!

Detalii găsiți mai jos.

  • 25 decembrie 2022