Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Căsătoria est indisolubilă căci iubirea nu moare niciodată

Căsătoria indisolubilă se zidește pe iubirea care nu moare niciodată. Este vorba despre iubirea dintre soți, dar și despre iubirea lui Dumnezeu față de fiecare dintre soți. Astfel iubirea autentică are ceva divin în ea și nu moare niciodată.

De aceea, spunem că există o singură căsătorie pentru că există o singură iubire. Christos este garantul și modelul acestei iubiri pentru soții creștini. Indisolubilitatea nu este o lege care se impune din afară, ci un obiectiv care izvorăște din sărăcia originară a ființei umane.

Într-adevăr, omul nu se poate împlini decât în relație cu cineva diferit de sine. Soții se străduiesc să atingă acest obiectiv zi de zi. Cum? Nu în mod farisaic, ipocrit sau egoist pledând cauza celuilalt și punându-se pe sine în centrul atenției. În mod pozitiv lucrul acesta este posibil atunci când soții se străduiesc să-și împartă reciproc propria fericire.

Detalii în articolul postat mai jos.

  • 3 octombrie 2021
Rugăciune și educație. Cuvânt la început de an universitar

Astăzi, 1 octombrie 2021, cu ocazia începutului anului universitar în catedrala „Sfântul Iosif” din București, am vorbit despre raportul dintre rugăciune și educație.

Am definit rugăciunea drept „cea mai înălțătoare activitate umană” (E. Stein), pentru că îl unește pe om cu Dumnezeu. Apoi am definit educația drept „cea mai umană dintre activitățile omenești (E. Stein), pentru că plămădește omul neterminat sau educabil.

Ambele activități se întâlnesc în ceea ce numim interiorul omului. Aici accesul este deschis de rugăciune. Dar și educația sosește aici și cultivă talentele naturale ale omului în vederea binelui comun. Astfel, rugăciunea cultivă în interiorul nostru vocația ultimă a ființei umane, unirea cu Dumnezeu. Iar educația se oprește la vocația intermediară, individul matur și responsabil ziditor al binelui comun.

Am încheiat cu un citat din scrierile papei Benedict al XVI-lea. Astfel, vorbind despre încercarea omului de a lăsa o urmă pe pământ, cardinalul Ratzinger zicea că aceasta nu este averea, nici construcțiile, nici cărțile. Cu timpul toate acestea dispar. Ceea ce rămâne este ceea ce am semănat în sufletele oamenilor, care sunt veșnice. Printre aceste semințe se află cunoașterea, dragostea, gestul care atinge inima, cuvintele care deschid sufletele. Cine lasă urme în sufletele oamenilor schimbă valea plângerii, locul în care trăim acum, în grădina Domnului. La această schimbare a lumii sunt chemați studenții și profesorii Facultății de Teologie Catolică din București.

Detalii în articolul posta mai jos.

  • 1 octombrie 2021