Wilhelm Dancă

În trecut creștinii au fost deseori tentați de două extreme ale iubirii, filantropia fără Dumnezeu și mistica ruptă de realitate. Istoria se repetă. Și astăzi mulți discipoli ai lui Isus nu reușesc să armonizeze cele două feluri principale de iubire, iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele. Care dintre ele să aibă prioritate? Care este mai importantă? Filantropia sau mistica?

Am pornit meditația duminicală de la Marcu 12, 28-34. Am subliniat că în Sfânta Scriptură iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele este o singură iubire. Sau o singură lucrare. Filantropia fără iubirea lui Dumnezeu, care ar trebui să devină model și izvor, poate să se degradeze până la nivelul unui slogan. Sau să adopte violența pentru a fi impusă. De pildă, politicile absurde pentru diminuarea populației pe pământ. Iubirea de Dumnezeu fără iubirea de aproapele poate să devină refugiu pentru frustrați sau pentru cei inflamați la imaginație.

Am argumentat că iubirea corectă față de Dumnezeu și față de aproapele este iubirea față de sine însuși. De fapt, așa spune Isus în Evanghelia de astăzi. Cum arată această iubire corectă față de sine? Am căutat un răspuns pornind de la ”Comentariul la Evanghelia după Ioan” al Sfântului Toma de Aquino.

Toma spune aici ceva important despre viața contemplativă. Astfel, vederea lui Dumnezeu este posibilă în condiția prezentă a lui homo viator. Această privire are ca obiect ”Trupul” Domnului care este Sfânta Scriptură. Și încă ceva. Contemplarea lui Dumnezeu umanizat în Scriptură are două avantaje.

Primul este că ne purifică de născocirile imaginației cu privire la ambițiile noastre de putere, bani, plăceri și ne aduce cu picioarele pe pământ.

Al doilea e că ne oferă o imagine completă a lui Dumnezeu potrivită capacității noastre actuale de receptare a Ființei divine. Astfel, în lumina textului din Isaia 6, 1, Toma ne spune că Dumnezeu este așezat pe un tron înalt și zidit, iar poalele mantiei lui umplu templul. Adică, potrivit interpretării lui Toma, „poalele mantiei” semnifică iubirea divină care umple templul sfânt. În concluzie, contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu, „vederea trupului Domnului”, care este Sfânta Scriptură, conduce iubirea față de aproapele la modelul și izvorul care e iubirea lui Dumnezeu. Prin contemplarea Cuvântului din Sfânta Scriptură iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele devine una și eficace.

Detalii în articolul postat mai jos.