Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Frumusețea interioară nu este la modă, astăzi

Astăzi frumusețea interioară contează mai puțin decât frumusețea exterioară. Se lucrează mult în sensul acesta și din multe puncte de vedere. Ca să aveți o idee gândiți-vă la industria dezvolată recent pentru înfrumusețare, adică pentru „frumusețea exterioară”. A fi obsedat de imaginea pe care o ai în exterior este semn de slăbiciune umană. Este o nouă formă de sclavie. Ea se traduce prin dependența de părerile altora, de curentele sociale la modă sau de așteptările lumii. Lucrul acesta conduce la dersponsabilizare, la pierderea libertății interioare.

Sclavia față de „farmecul” lumii exterioare este prezentă și în religie. Omul religios este omul centrat pe eul său interior, pe valoarea proprie, pe stima de sine ca rezultat al gândurilor bune din inima sa. De fapt, autostima este prima condiție a mântuirii omului. Religia ar trebui să fie legătura care facilitează întâlnirea cu Dumnezeu. Religia nu ar trebui să blocheze întâlnirea omului cu Dumnezeu. Dar, când religia alunecă în formalism, tradiționalism, superficialitate, exterioritate, asistăm la ruptura dintre teorie și practică, dintre omul interior și omul exterior. Religia formalistă degradează ființa umană, nu o înalță.

Pentru iudei, la fel și pentru creștini, inima este simbolul omului interior împlinit. Frumusețea interioară a omului este rezultatul armoniei dintre învățătură și existență, dintre adevăruri și sentimente. În evanghelia duminicii de astăzi (Mc 7, 1-23) Isus condamnă iprocrizia, formalismul, tradiționalismul care izvorăsc dintr-o inimă locuită de gânduri rele. Pentru a ne deschide relației cu alții și a avea acces la frumusețea interioară trebuie să populăm inima cu gânduri bune. Am aplicat această rezoluție în trei direcții de viață.

Mai întâi m-am referit la viața umană în general și am sugerat exercițiul discernământului dintre ceea ce este esențial și ceea ce este superficial. Cine trăiește pentru lucrurile esențiale este un om împlinit sau un om frumos în interior.

Apoi, am făcut o trimitere către participarea la masa euharistică. Dialogul lui Isus cu fariseii pe tema curăției inimii are loc după mai multe duminici în care Domnul ne-a vorbit despre pâinea euharistică. Astfel, participarea la euharistie cu inima curată, cu inima înfrumusețată de gânduri bune ar facilita refacerea unității creștine.

În fine, am vorbit despre ecologia umană, mai precis despre poluarea inimilor cu gânduri urâte. Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, inclusiv din punct de vedere climatic, ar trebui să rezolvăm mai întâi problema poluării inimilor. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 29 august 2021
Credința în prezența reală a lui Isus în Euharistie

Tot pe drumuri de vacanță am ajuns la Sinaia și am celebrat Euharistia. În Evanghelie a fost vorba despre discursul lui Isus cu privire la pâinea vieții (In 6, 41-51).

M-am oprit la „murmuratul” iudeilor care nu erau de acord cu afirmația lui Isus că El este „pâinea coborâtă din cer”. Acest murmurat a avut ecouri în trecut și are și astăzi. Isus este prezent în mod real în pâinea euharistică, nu doar simbolic sau spiritual. Cum putem să credem lucrul acesta? În sprijinul credinței noastre euharistice am adus trei dovezi.

Prima se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Evanghelia după Ioan, capitolul 6. Este singurul loc din Biblie unde se explică în detaliu ce este Euharistia. Aici Domnul spune că „pâinea pe care o voi da, pentru viața lumii, este trupul meu”. În limba greacă se folosește cuvântul „sarks”, care înseamnă carne. Așadar, când ne împărtășim ne hrănim cu „carnea” lui Christos, adică primim în noi partea fragilă, vulnerabilă a persoanei sale. Cu alte cuvinte primim în noi moartea lui Isus ca sursă a vieții, primim suferința Crucii ca garanție a victoriei Învierii. Euharistia este strâns legată de Cruce. Ar trebui să acceptăm această realitate pentru că, spune sfântul Ioan Gură de Aur, cuvântul lui Dumnezeu are prioritate față de intelectul și rațiunea noastră.

Pentru a doua dovadă m-am folosit de miracolul euharistic petrecut pe 25 decembrie 2013, la Legnica, în Polonia. Miracolele de felul acesta sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a stimula în noi credința în prezența reală a lui Isus în sfânta Împărtășanie.

A treia dovadă am identificat-o în creștinii transformați de Euharistia la care participă. Această transformare este un alt fel de miracol euharistic. Pentru că astăzi se încheie jocurile olimpice de la Tokyo, l-am dat ca exemplu pe slujitorul lui Dumnezeu Takashi Nagai (1908-1951) din Nagasaki. Acesta s-a convertit la creștinism datorită soției, care era catolică. Pentru Nagai, argumentul decisiv în favoarea creștinismului a fost chipul soției radiind de o lumină deosebită când se întorcea de la Sfânta Liturghie. În concluzie să nu ratăm niciodată participarea la Euharistie. Când venim la Liturghie să încercăm să ne împărtășim și să intrăm în prezența reală a lui Isus euharistic.

Găsiți detalii în articolul postat mai jos.

  • 8 august 2021
Euharistia conduce la dorința pură de Dumnezeu

Salutare!

Dragi prieteni, sunt pe drumuri de vacanță și vacanța îmi place foarte mult. Dar nu pot călători fără Euharistie. De ce?

Pentru că Euharistia este „lucrarea lui Dumnezeu” (In 6, 29). Iar vocația mea este să particip la răspândirea credinței în Acela pe care Dumnezeu l-a trimis. Apoi pentru că Euharistia este „hrană care rămâne pentru viața veșnică” (In 6, 27). De aceea, cine se hrănește cu Euharistia participă la lucrarea lui Dumnezeu sau „opus Dei”, în latină. Iar cine se hrănește des cu „pâinea vieții” (In 6, 35) îl caută pe Dumnezeu de dragul lui Dumnezeu.

De multe ori venim la biserică din interese pieritoare sau din obișnuință. Rareori conștientizăm că venim la biserică ca să ne întâlnim cu Dumnezeu.

În urmă cu doi ani am întâlnit la Betleem un grup de pelerini francezi. I-am întrebat: „Cine v-a determinat să veniți în Țara Sfântă?” Cu mici variații răspunsul a fost aproape la fel: „Jesus”, adică Isus. Oare putem spune la fel despre noi când mergem la liturghie? Când mergem la biserică?

Mai multe detalii în omilia din 1 august 2021 pe care o postez mai jos.

  • 7 august 2021