Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Vacanța timp de (re)conectare cu Dumnezeu din adâncul sufletului

Tema lecturilor biblice de astăzi a fost legătura dintre păstor și comunitate. Prin extensie am vorbit despre legătura dintre misiunea de păstor și membrii unei comunități la nivel politic, educațional, profesional, familial. În termeni concreți păstorul ar trebui la nivel politic să unifice, nu să dezbine. La nivel educațional, să formeze, nu să deformeze. La nivel profesional, să zidească, nu să dărâme. La nivel familial, să edifice, nu să scandalizeze sau să deruteze spiritual și moral. Dar cum să-i unești pe oamenii contemporani? Nu este ușor. De ce?

Omul din zilele noastre pare să fie conectat în exterior cu semenii săi. Dar, când rămâne singur, descoperă că este deconectat cu lăuntrul său. Pornind de la lecturile biblice ale duminicii și, în special de la Evanghelie (Mc 6, 30-34), am dezvoltat ideea de vacanță bună. În timpul acesteia omul se poate regăsi pe sine și poate deveni deschis unirii cu ceilalți din comunitate.

De aceea, mai întâi, am arătat că este o diferență de motivație pentru ziua de vacanță sau de odihnă din cartea Exodului și cea din cartea Deuteronomului. În prima omul se odihnește pentru a binecuvânta creația lui Dumnezeu și a-i mulțumi pentru darul creației. În a doua omul este chemat să se odihnească pentru a celebra darul libertății. Din păcate mentalitatea capitalistă contemporană a pătruns și în stilul de a face vacanță sau concediu. Astfel, în loc să ne odihnim pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru creație și pentru libertate, căutăm să rămânem conectați în exterior. Căutăm să producem, să facem ceva în exterior și în timpul vacanței. Aceasta este situația omului care pleacă în vacanță cu laptop și angajamente antreprenoriale de rezolvat. Greșit!

Apoi am vorbit despre tirania grijilor, angajamentelor, proiectelor personale sau sociale care ne transformă în sclavi. În felul acesta pierdem libertatea pe care am primit-o în dar de la Dumnezeu. Am invitat pe credincioșii prezenți la liturghie să „piardă timpul” din când în când și să decolmateze prezența lui Dumnezeu din interiorul lor. Am citat-o pe Etty Hillesum și am făcut o trimitere la cartea ei „Scrisori din lagărul de la Westerbork (1943)” tradusă recent în românâ și publicată la Humanitas. Din cauza meschinăriilor și josniciilor, din cauza egoului propriu care se umflă, Dumnezeu din izvorul lăuntric de viață nu se mai aude. Dumnezeu din interiorul omului nu se mai vede, nu mai ajunge să fie prezent la nivelul relațiilor în exterior.

Am propus ca moto pentru vacanțele din acest an: „Să decolmatăm izvorul în care se găsește Dumnezeu”. Mai multe detalii în articolul postat mai jos. Vacanță bună!

  • 18 iulie 2021