Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
De la cerul vizibil la cerul invizibil și la cerul din inimi

În sărbătoarea Înălțării Domnului am vorbit despre cer. Contextul actual nu este favorabil unui astfel de discurs. Cerul din Sfânta Scriptură a fost dezvrăjit de știința pozitivistă și de teologia demitologizantă a lui Rudolf Bultmann. Și totuși există cer.

Cerul vizibil de deasupra noastră e constituit din bolta pământului pe care o vedem cu ochiul liber. Este o zonă sau o suprafață gazoasă care e albastră în timpul zilei și întunecată în timpul nopții. Experiența religioasă a omenirii a înregistrat legătura cu cerul drept legătura cu Ființa supremă. De aici importanța luminii în tradițiile religioase ale lumii. Mircea Eliade a ilustrat cu argumente istorice scrise, lingvistice și arheologice nescrise fascinația exercitată de bolta luminoasă a pământului asupra omului religios.

Cerul vizibil se deosebește de cerul invizibil, considerat a fi locuința lui Dumnezeu. Biblia vorbește despre cer ca sanctuarul Domnului. Acolo există o curte cerească alcătuită din îngeri, arhangheli, serafimi și heruvimi, puteri și domnii. Se face deosebire între cele trei ceruri și alte șapte feluri de cer. Dumnezeu le-a creat pe toate, de aceea nu poate fi cuprins de ele. Domnul se află dincolo de ceruri.

Cerul invizibil ne-a fost descoperit de Isus, Fiul lui Dumnezeu Tatăl. El ne-a învățat rugăciunea „Tatăl nostru care ești în ceruri”. Cerul invizibil coboară în inimi prin Duhul Sfânt promis de Isus și acolo „catolicizează” iubirea, legea cea nouă. Deschiderea universală a dragostei înseamnă cerul în inima celui drept, spunea sfântul Grigore cel Mare.Despre toate aceste ceruri ne aduc aminte cuvintele lui Isus rostite înainte de Înălțarea sa la cer, dar și descoperirile recente ale științei astronomice. Imensitatea universului și memoria Ființei supreme din spațiile intergalactice ne îndeamnă să ținem privirea îndreptată spre cer.

De acea am încheiat omilia prin îndemnul „Sursum corda!” – „Sus inimile!”. Vom ajunge în slava cerească a lui Isus înviat și înălțat dacă vom trece de la cerul vizibil la cerul invizibil și, apoi, la cerul din inimi.

Detalii în omilia postată mai jos.

  • 13 mai 2021
Discipolul între iubire și lege și bucurie

Astăzi 9 mai 2021 de Ziua Europei am vorbit la omilie despre iubire și lege sau despre legea ca explicitare a iubirii. Astfel când legea este respectată și aplicată din iubire ea aduce bucurie în inimi. La catedrala „Sfântul Iosif” din București la liturghia de la 12.15 nu au fost mai mulți credincioși decât de obicei în timp de pandemie. În ansamblu numărul lor este în descreștere, deci mai mic decât de obicei. Oare de ce? Frică? Comoditate? Obișnuința de a nu mai participa fizic la liturghie? Știm că în Biserică nu contează numărul ci calitatea discipolilor. Și totuși … vremea e bună, putem veni mai mulți la biserică. Zic!

NB. Liturghia online nu este totuna cu liturghia participată față în față în biserică.

Am vorbit la omilie despre îndemnul lui Isus din In 15, 9-17: „Rămâneți în dragostea mea”. Cum să rămânem în iubirea Lui? Așa cum El a rămas în iubirea Tatălui, păstrând porunca Lui de mântuire a lumii. Știm toți că astăzi iubirea este un cuvânt uzat, abuzat, descarnat, lipsit de putere. De aceea am legat cuvântul iubire din Evanghelia duminicii de cuvântul lege sau poruncă. Am subliniat că legea este o explicitare a iubirii. Legea lui Dumnezeu este o formulare clară a iubirii lui Dumnezeu față de om. Ascultarea sau respectarea legii divine este iubirea omului față de Dumnezeu.

Suntem chemați să fim atenți la modul în care respectăm poruncile lui Dumnezeu pentru că în felul acesta îl iubim pe Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu nu trebuie să rămână o propunere vagă, poetică, emoțională. Iubirea lui Dumnezeu este concretă în iubirea aproapelui și este însoțită de bucurie, rod al prieteniei cu Isus. Iubirea nu este mai mare decât legea, pentru că legea explică sau concretizează legea.

Pe scurt Evanghelia de astăzi ne cheamă la prietenie cu Isus, lucru ce se realizează prin păzirea poruncilor și se manifestă prin bucuria mărturisirii iubirii Lui față de semenii noștri. „All you need is love” sau „Tot ceea ce îți trebuie este iubire” cânta The Beatles prin anii 1960. Da, dar iubirea izvorâtă doar din instincte nu potolește setea noastră de iubire. Doar iubirea înrădăcinată în iubirea lui Christos satisface foamea omului de dragoste.

Mai multe detalii în omilia postată mai jos.

  • 9 mai 2021