Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Convorbiri spirituale răsfoind Meditații despre Postul Mare

În seara de 31 martie 2021 am discutat împreună cu pr. Constantin Necula și Pr. Ștefan Lupu despre volumul publicat recent și intitulat „Meditații despre Postul Mare”. Este vorba despre volumul al II-lea din seria „Mysterium Christi”. Între timp a apărut și volumul al III-lea: „Meditații despre Paște”. Va urma o prezentare în luna aprilie 2021. Mai jos puteți să urmăriți dialogul de miercuri seară care a fost moderat de pr. Lucian Dîncă.

Mulțumesc din inimă moderatorului și invitaților la convorbiri spirituale despre Postul Mare.

Sărbători fericite!

  • 31 martie 2021
De ce îl urmăm pe Isus Baraba și nu pe Isus Christos?

Anul acesta în Duminica Floriilor am meditat despre scandalul schizofreniei mulțimii din vremea lui Isus care în decurs de câteva zile a trecut rapid de la aplauze la strigătele de condamnare la moarte a Fiului lui Dumnezeu. Cum a fost posibil așa ceva? Nu cumva istoria se repetă și în zilele noastre? Oare nu se întâmplă destul de des să fim de acord cu Isus Christos și apoi să-l urmăm pe Isus Baraba? De ce oare această schimbare de atitudine?

Din Evanghelia după Marcu am aflat că Baraba era un răzvrătit și un criminal. Păcatele noastre pot fi rezumate la aceste două atitudini: revoltă și crimă. Revoltă împotriva lui Dumnezeu pentru că vrem să fim autonomi sau să fim egali cu Dumnezeu. Și crimă, uciderea aproapelui, care începe cu reducerea semenului nostru la statutul de obiect. Se întâmplă lucrul acesta ori de câte ori vrem să impunem voința noastră asupra celuilat. Nu respectăm voința aproapelui, libertatea lui. Nu-i așa că ne regăsim în aceste două feluri de atitudini păcătoase? Ele izvorăsc din păcatul originar și se actualizează în păcatele personale. Acestea sunt multe și diferite.

În Săptămâna Mare, apogeul chemării la convertire, oare nu am putea să schimbăm ceva în această privință? Am îndemnat pe numeroșii credincioși catolici și ortodocși care au participat astăzi la Sfânta Liturghie de la ora 12. 15 să-l aleagă și să-l urmeze pe Isus Christos, nu pe Isus Baraba. Cum?

Am găsit o sugestie în tabloul lui Albrecht Dürer intitulat „Nu pe omul acesta ci pe Baraba”. Am subliniat că acolo sunt prezentate două atitudini de respingere a lui Isus Christos: doi oameni cu degetul arătător îndreptat spre Isus Christos în semn de acuzare. De asemenea, se vede și atitudinea de acceptare a lui Isus Baraba sub forma unei mâini transformată în potir. Pornind de la acest tablou am îndemnat la convertire, care înseamnă să-l urmăm pe Isus Christos și să-l însoțim în Săptămâna Mare contemplând rănile Lui. Ele să ne aducă aminte că suntem chemați să devenim asemenea Lui, adică solidari din iubire cu toți oamenii care suferă din cauza „revoltelor și crimelor lor personale”.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

NB. La sfârșitul liturghiei am vorbit despre ultima carte din seria „Mysterium Christi”, volumul III, „Meditații despre Paște”. Vă recomand să o citiți pentru că este de folos pentru minte, inimă și viață.

  • 28 martie 2021
Mysterium Christi. III. Meditații despre Paște

A sărbători înseamnă a da sens vieții. Sărbătoarea confirmă că existența omului și lumea ca întreg sunt bune. Sărbătoarea este o celebrare a memoriei și a speranței. Memoria se referă la evenimente importante din istoria personală și comunitară, care în timpul sărbătorii devin mai luminoase și mai deschise față de speranță, pentru că anticipă viitorul sau conțin fragmente de viitor. Sărbătoarea este o experiență de comunitate și în comunitate; anumite valori comune devin puncte de referință care îi unesc pe membrii unei comunități.

Pentru creștini sărbătoarea cea mai mare este Paștele Domnului, care durează cincizeci de zile, de la Paști la Rusalii. Se celebrează ca și cum ar fi un sacrament al celor cincizeci de zile. Cei de curând botezați și cei care s-au înnoit sufletește prin spovadă participă cu mare bucurie la acest sacrament. Dar nu numai ei, ci și ceilalți credincioși, chiar dacă nu sunt bine pregătiți; întreaga Biserica este în sărbătoare.

Paștele este o sărbătoare centrată pe trăirea evenimentului Învierii lui Christos. Nu este vorba despre o aducere aminte teoretică, fără conținut, ci de o trăire sacramentală sau o experiență integrală de credință; se deosebește de alte experiențe similare prin cântarea Aleluia. Datorită trăirii integrale la care invită experiența pascală creștinii interpretează întreaga istorie prin prisma Învierii.

Fiind victoria vieții asupra morții creștinii care cred în Înviere nu se mai tem de nimic și se simt complet liberi. De aceea bucuria însoțește trăirea sărbătorilor pascale.

Într-adevăr prima trăsătură specifică a Paștelui este bucuria care se bazează pe credința că Isus Christos a înviat din morți și i-a făcut părtași la înviere pe discipolii lui. De asemenea, se sprijină pe aparițiile și prezența continuă a Celui Înviat în mijlocul ucenicilor săi; ele sunt simbolizate de lumânarea pascală care se aprinde la toate liturghiile din duminicile dintre Paști și Rusalii.

O a doua caracteristică importantă a sacramentului celor cincizeci de zile este libertatea ca rod al mărturisirii păcatelor și al confirmării iertării lor prin participarea la Euharistie. Libertatea pascală a creștinului trezește în alții dorința de libertate prin simpla ei manifestare.

Altă calitate semnificativă a Paștelui este trăirea comuniunii frățești care rezultă din sacrificiul lui Christos. Prin jertfa lui întreaga omenire a devenit un singur popor. Învierea a dărâmat zidurile despărțitoare dintre oameni, fie ele culturale, sociale, politice sau religioase. Cine crede în Înviere intră în comuniune cu celelalte inimi care-l laudă pe Dumnezeu pentru mântuirea lor și slujirea fraților.

Pe scurt discipolii care participă la Înviere sunt chemați să recunoască și să mărturisească manifestările lui Isus înviat în Biserică și să devină instrumente ale acestor manifestări în lume.

În volumul „Meditații despre Paște” am aprofundat vestirea învierii lui Christos, prezența lui în mijlocul ucenicilor și darul Duhului Sfânt. Am subliniat importanța celei de-a doua duminici a Paștelui în care Isus înviat apare din nou în mijlocul discipolilor și consacră în felul acesta ritmul duminical și-i dezvăluie sensul. De atunci încoace duminica este ziua în care Domnul apare în mijlocul comunității ucenicilor adunați la un loc. Cel Răstignit-Mort-Înviat vorbește dezvăluind sensul Scripturilor și-i invită pe discipoli să trăiască misterul său pascal, precum în cazul Sfântului apostol Toma, și le dăruiește pacea.

Am meditat alte apariții ale lui Isus înviat și contextul acestora, cum ar fi frângerea pâinii la Emaus, actul concret al lui Isus înviat de a lua masa împreună cu ucenicii, pescuirea minunată datorită Cuvântului său. De asemenea, am aprofundat câteva imagini și simboluri pascale. Printre acestea sunt Isus-Bunul Păstor, Isus-Calea, Adevărul și Viața, Isus-vița adevărată. În sfârșit am meditat darurile Celui Înviat, ca de pildă, iubirea fraternă, pacea, Duhul Sfânt Mângâietorul, dar și promisiunile sale de a-i ocroti întru adevăr și unitate pe ucenici prin puterea iubirii și a Duhului Sfânt. În meditațiile finale am arătat că Duhul Sfânt desăvârșește Paștele lui Christos prin intermediul Bisericii. Mânați de puterea lui Isus înviat și de credința în El, apostolii am pornit în misiune în urmă cu circa două mii de ani. Vestirea lor a ajuns până la noi. În calitate de urmași ai primilor ucenici martori ai Învierii suntem chemați să continuăm vestirea lui Christos Răstignit-Mort-Înviat până la marginile lumii.

Prin aceste „Meditații despre Paște” le adresez cititorilor invitația de a vesti Învierea lui Isus, fiecare după puteri, acolo unde se află. Orice loc și orice timp poate fi un Emaus. Cultivând bucuria credinței pascale, trăind libertatea obținută prin iertare, împărtășind darurile lui Isus înviat, în special pacea, sperăm să devenim capabili să recunoaștem semnele apariției lui în momentele de frică, de mâhnire și de descurajare. Să vestim Învierea nu atât prin cuvinte cât mai ales prin fapte. Astfel, cântând Aleluia pascal, vom fi și credibili, și molipsitori.

Am păstrat structura pe care am urmat-o în primele două volume din seria Mysterium Christi, „Meditații despre Crăciun” și „Meditații despre Postul Mare”. Prima meditație are un caracter filosofic. Am încercat să descopăr ce fel de așteptări au filosofii care bat la porțile Învierii. L-am întrebat pe Ludwig Wittgenstein, Paul Ricoeur și Jacques Maritain. În ultima meditație m-am oprit din nou la Vasile Voiculescu și am analizat conținutul teologic pascal dezvoltat de poet în două poezii, „Emaus” și „Păstorul rău”. Între aceste două meditații se află cele care dezvoltă teme specifice sacramentului celor cincizeci de zile, adică de la Duminica Paștelui până la Rusalii. Am pus la dispoziția celor care vor să urmeze o lectură ghidată un îndrumar liturgic.

Sper ca volumul să le ofere cititorilor motive întemeiate pentru a transforma tradiționala sărbătoare a Paștelui într-o sărbătoare a bucuriei, a libertății și a comuniunii fraterne.

Christos a înviat!

  • 27 martie 2021
În fața Crucii îngenunchind descoperim cine este Isus

În ultima săptămână din viața lui Isus unii dintre grecii veniți la Ierusalim pentru Paști au voit să-l vadă pe Isus (In 12, 20-33). În acest context sensul verbului „a vedea” este acela de „a cunoaște”. Isus și-a dezvăluit identitatea nu doar în fața grecilor curioși, ci în fața lumii întregi pe Cruce. Acela a fost „ceasul” glorificării Domnului și cel al detronizării Satanei. Totodată acela a fost și „ceasul” crizei lui Isus ca om pentru că pătimirea și moartea pe Cruce erau iminente.

Cum pot ucenicii lui Isus astăzi să-l arate lumii celor care doresc să-l vadă? Pornind de la rugăciunea zilei, un fel de epigraf al liturgiei duminicii, am invitat pe cei prezenți la convertirea privirii. Această convertire are loc privind la Fiul lui Dumnezeu „care din iubire și-a dat viața pentru mântuirea lumii”. În următoarele două săptămâni Fiul lui Dumnezeu vorbește de pe Cruce. Cuvântul său nu poate fi înțeles fără dragostea care l-a făcut să-și dea viața pentru lume. „Discursul” cel mai convingător în fața Crucii lui Isus și a crucilor oamenilor este gestul de îngenunchiere.

Prin urmare cine dorește să-l cunoască sau să-l vadă pe Isus să îngenuncheze în fața Crucii. Mai multe detalii în omilia înregistrată video prin bunăvoința pr. Cătălin Mititelu căruia îi mulțumesc din inimă.

  • 21 martie 2021
Sfântul Iosif al tăcerii, al binelui în ascuns și al visurilor

În sărbătoarea „Sfântul Iosif, patronul Bisericii universale” am celebrat Sfânta Liturghie la Sinaia. Nu mă așteptam să vină multă lume pentru că ningea bogat și frumos. Și, totuși, a venit mai mult decât mă așteptam. Semn că Sfântul Iosif este prețuit de credincioșii catolici.

Am atins trei aspecte la omilie. Primul: Sfântul Iosif a fost un tată tăcut, cu vorbe puține sau deloc și cu mult discernământ. A dat dovadă de determinare în momentele critice ale vieții Familiei ce i-a fost încredințată.

Al doilea: Sfântul Iosif nu a fost un protagonist vizibil al evenimentelor mântuirii, ci un personaj secundar. A jucat un rol în spatele scenei, putem spune, dar binele făcut pentru Familia lui și pentru lumea întreagă este imens. Și-a asumat rolul de tată social și tată spiritual fără să fi fost tată biologic. Astăzi se întâmplă contrarul. Sunt tați care rămân doar la nivel biologic tată, uneori împotriva voinței lor, nu și la nivel social și la nivel spiritual. De aceea, Sfântul Iosif ne aduce aminte că tatăl trebuie să fie tată deplin, la toate cele trei niveluri, mama la fel, precum și copilul.

Al treilea: Sfântul Iosif a fost un tată care visa soluționarea problemelor imposibile. Este cinstit astăzi ca Sfânt al problemelor fără soluție. În Biserica Catolică se vorbește deseori despre Sfântul Iosif. Dar este admirat destul de puțin pentru calitățile lui umane și spirituale. Sunt convins că, în afara zilelor de sărbătoare dedicate lui – 19 martie și 1 mai -, credincioșii îl cam uită pe Sfântul Iosif. Să ne rugăm să mijlocească la Fiul al cărui tată purtător de grijă a fost harul unei determinări mai mari pentru ca tații din zilele noastre să fie tați, mamele să fie mame iar copiii să fie copii.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 19 martie 2021