Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Curs 4 Filosofia religiei și căutarea sensului, astăzi

Cursul de filosofia religiei din 5 noiembrie 2020 a avut două părți. În prima parte am vorbit despre posibilitatea dialogului dintre filosofie și religie în modernitate pe terenul comun al căutării sensului. În a doua parte am atins problema definiției religiei. Am ținut cont de dominația spiritului subiectiv și individualist din modernitate și am făcut deosebire între religie și revelație.

Într-adevăr, astăzi, modelele vechi de raportare a filosofiei la religie – mit și logos, credință și rațiune – au intrat din nou pe scena dezbaterilor teoretice, dar cu o altă intensitate și calitate. Logosul pune accentul pe rațiunea științifică, aseptică și tehnică, iar credința subliniază contextul relațional al subiectului gânditor și religios.

Din păcate am trecut printr-o perioadă de dușmănie între filosofie și religie. Heidegger vorbea că ar exista o dușmănie de moarte între cele două discipline. De ce ? Pentru că filosofia modernă a renunțat la transcendență. Pe cale de consecință filosofia a devenit irelevantă în contextul religios și antropologic. După ce a renunțat la sens și s-a oprit doar la explicație, filosofia a devenit incapabilă să mai ofere criterii de orientare etică sau epistemologică.

Potrivit filosofiei moderne sensul este instituit de subiect, dar individul poate greși, poate confunda sensul cu utilul, plăcutul, comoditatea etc. Aici se așteaptă intervenția filosofiei și a religiei. Aceasta poate deveni reală, dacă sensul este înțeles ca posibilitate de relaționare.

În contextul paradigmei modernității centrate pe subiect am propus o definiție simplă a filosofiei religiei. Astfel, filosofia religiei este cercetare a chestiunilor religioase cu ajutorul conceptelor și argumentelor filosofice. De asemenea, am propus și o definiție foarte scurtă a religiei, adică formă specială de relație dintre uman și divin.

Relația dintre uman și divin a avut în istorie trei forme de reprezentare. Prima a subliniat importanța relației ca atare, a doua s-a oprit la rolul divinului, iar a treia a subliniat rolul umanului. În această ultimă fază suntem acum când religia se deschide spre angajarea socială și politică.

În fine am vorbit despre două pericole ce amenință echilibrul dintre cei doi termeni ai relației religioase (uman și divin), și anume dogmatismul și misticismul. Pentru a reuși păstrarea balanței juste, am discutat în concluzie diferențele și asemănările dintre religie și revelație, dintre religia naturală și religia supranaturală sau istorică.Mai multe detalii în filmul postat mai jos. Pe curând!

  • 5 noiembrie 2020