Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Credință și rațiune Curs 3 la Facultatea catolică București

Cursul al III-lea despre raportul dintre credință și rațiune a avut două părți. În prima parte am finalizat trecerea în revistă a unor teme biblice cu rezonanță filosofică. Astfel, am vorbit despre Dumnezeu „nomoteta” din Sfânta Scriptură și Dumnezeu care se supune legii naturale din filosofia greacă. Legea morală din Biblie este asemănătoare cu legea naturii de la greci. Dar legea morală implică un raport între voința umană și voința divină. Legea naturală nu are acest aspect relațional; trebuie sau este respectată și de Dumnezeu, și de om.

O altă temă analizată, dar pe scurt, a fost conceptul de providență. Se găsește într-o formă dezvoltată la filosofii stoici. Înțelesul termenului este următorul: providența este dimensiunea rațională a necesității prin care Logosul produce și guvernează lucrurile din lume. În Biblie providența implică un raport personal între Dumnezeu și om. De aceea omul biblic caută mereu să locuiască la umbra providenței.

Problema păcatului și/sau a vinovăției originare este un teren comun unde se întâlnesc revelația biblică și filosofia greacă. Eliberarea de vinovăție în Grecia antică se face în mod autonom prin cunoaștere sau, potrivit misterelor orfice, prin metempsihoză. Păcatul în Biblie înseamnă neascultare de Dumnezeu, iar eliberarea de păcat se face prin credință, prin participarea la moartea și învierea lui Christos.

Credința are înțelesuri diferite. Pentru filosofii greci credința este opinie (doxa); idealul cunoașterii lor este știința sau cunoașterea certă (episteme). Pentru omul biblic credința este putere de cunoaștere, dar nu de natură intelectuală, ci spirituală. Această putere izvorăște din înțelepciune crucii și se găsește la nivelul spiritului, cea de-a treia dimensiune a ființei umane. Filosofii greci din antichitate aveau doar două: trupul și sufletul. Filosofii creștini au trei: trupul, sufletul și spiritul.

Diferențe între cele două lumi există și în felul în care înțeleg iubirea. Erosul la greci implică o ființă căreia îi lipsește ceva, este atrasă și înălțată spre ființa care poseda ceea ce o completează, adică frumusețe, bogăție etc. La gânditorii creștini erosul urmează drumul invers, de la plin spre ceea ce nu este împlinit, de sus în jos, nu înălțare ci coborâre, de aceea se numește agape, iubire jertfită în favoarea celui nevoiaș.

Perspective diferite găsim în cele două lumi în privința valorilor fondatoare. De exemplu, renunțarea la sine, simplitatea, nevinovăția la creștini, pe de o parte, iar pe de alta, frumusețea fizică, autosuficiența, promovarea sinelui la filosofii greci.

De asemenea, istoria este interpretată în moduri diverse: la greci este mișcare ciclică, la iudeo-creștini este rectilinie și are un sens. Am atins și problema nemuririi sufletului la greci, mai întâi, apoi nemurirea omului întreg, trup și suflet, din creștinism.

Referitor la etapele întâlnirii dintre credință și rațiune, filosofie și teologie, am început cu enumerarea câtorva teme teologice creștine care au avut nevoie de limbajul filosofic pentru a fi explicate. De exemplu, misterul unității celor trei persoane în sfânta Treime, misterul întrupării, raportul libertate și har, credință și rațiune.

Am trecut la prezentarea Școlii din Alexandria, acolo unde s-a propus pentru prima dată dialogul dintre filosofie și teologie. Mai întâi am vorbit despre Filon din Alexandria, apoi am trecut la Clement din Alexandria și Origen. Filon a introdus metoda alegorizantă pentru a citi Scriptura și a explicat multe concepte teologice biblice cu ajutorul filosofiei platoniciene. Clement a susținut cu tărie că principiul filosofiei creștine este credința, gnoza autentică, și raportul ei cu știința este unul armonios.

În fine, Origen îl explică pe Dumnezeu în cheie platoniciană subliniind simplitatea și spiritualitatea ființei divine. De aceea este de neînțeles sau de necuprins prin categoriile de înțelegerea ale ființelor corporale, cum sunt oamenii. Mai multe detalii în articolul postat mai jos. Urmează cursul 4. Pe curând!

  • 24 octombrie 2020
Filosofia religiei Curs 2 la Facultatea catolică București

Filosofia religiei este o disciplină filosofică apărută în Occident în perioada modernității. Se ocupă de raportul dintre filosofie și religie sau dintre reflecția filosofică și experiența religioasă.

Astăzi, 22 octombrie 2020, am vorbit mai întâi despre câteva aspecte istorice ale raportului dintre credință și cunoaștere în creștinism. Am văzut cum logosul a fost asumat de creștini în orizontul experienței lor religioase de credință. Raportul dintre mit și logos din lumea antică greacă a devenit în creștinism raport între credință și rațiune. Sfinții Părinți au încreștinat elenismul, dar elenismul a lăsat urme în creștinism. Acestea nu pot fi șterse, chiar dacă nu ne convin. Oricum influența elenismului este enormă: a universalizat credința creștină.

Am definit credința în două feluri. Mai întâi ca încredere în cineva, în latină: fides qua creditur, adică acea credință în virtutea căreia se crede. Aceasta ilustrează aspectele relaționale, existențiale, psihice ale credinței încredere.

Apoi am definit credința ca adevăr, afirmație de credință, în latină: fides quae creditur, credința care crede într-o afirmație a cuiva. Aici intră în joc aspectul epistemic al credinței. Aceasta stă baza cunoașterii afirmației de credință ca adevăr incert, dar verificabil, controlabil. Cunoașterea credinței se deosebește de experiența sau trăirea credinței. La începutul modernității experiența credinței își va revendica autonomia (Luther, Descartes) și se va impune prin reforma protestantă.

Am prezentat câteva argumente de autoritate cu privire la importanța religiei. Am pornit de la premisa că religia dă sens deplin existenței individuale. Am dezvoltat argumentele pornind de la Aristotel, Cicero, Clement Alexandrinul și ajungând la Hegel, Bergson și Mircea Eliade. Potrivit acestuia din urmă religia și obiectul acesteia, adică sacrul, sunt parte constitutivă a conștiinței omului ca om.

Am trecut, în cele din urmă, la analiza mai multor feluri de definiție a religiei. Prima dintre ele a fost definiția etimologică. De exemplu, Cicero – religio – relegere – a citit din nou sau Toma de Aquino – religio – relegare – a lega din nou. Apoi am discutat alte definiții descriptive care pornesc de la istoria religiilor, filosofia religiilor, sociologia și psihologia religiilor. La sfârșit am analizat definiția reală a religiei. Astfel am concluzionat că religia este un ansamblu de activități teoretice și practice, afective și speculative, interioare și exterioare care au ca obiect sacrul sau divinul.

Religia implică omul întreg și urmărește atingerea unui scop dublu: Dumnezeu și omul împlinit. Mai multe detalii în filmul postat mai jos. Urmează cursul 3. Pe curând!

  • 22 octombrie 2020
Putem trăi fără sentimentul de apartenență la Dumnezeu?

Astăzi am auzit cuvintele celebre ale lui Isus despre datoriile față de cezar și față de Dumnezeu (Mt 22, 21). Ele au fost interpretate deseori în lumina raportului dintre Biserică și Stat. Comentarii numeroase s-au oprit aproape exclusiv asupra datoriilor oamenilor față de puterea pământească. Dar Isus spune aici ceva mai mult, și anume că discipolii săi nu pot trăi fără sentimentul de apartenență. Mai întâi apartenența la familie, apoi la comunitatea religioasă, la cea civilă și, în fine, la Dumnezeu. Din păcate ultimul fel de apartenență este neglijat.

Domnul Christos a venit să inaugureze împărăția lui Dumnezeu și să-i invite pe ucenici să facă parte din ea. Adică, să trăiască începând de pe pământ apartenența la Dumnezeu. Pe de o parte există ispita de a instrumentaliza imaginea lui Dumnezeu și de a face din ea un program politic. Aici este vorba despre teocrațiile din toate timpurile sau partidele de inspirație religioasă. Ele confundă sau identifică lumea de dincolo cu lumea de aici. Iar pe de alta, sunt mulți care sacralizează politicul, punându-l în același plan și pe Dumnezeu, și omul. Partidele, conducătorii de țări și popoare devin astfel un fel de dumnezeu pe pământ.

Dar aspectul cel mai important al dialogului lui Isus cu discipolii fariseilor este altul. El le spune că fiecare dintre noi trebuie să-i restituie lui Dumnezeu ceea ce îi aparține, adică pe sine. Momentul acesta este inevitabil și, oarecum, forțat la sfârșitul vieții pământești. Felul în care restituim ceea ce am primit, fie că e vorba de părinți, țară sau Dumnezeu, arată calitatea și nivelul nostru de umanitate, de maturitate creștină.

Evident, nu poți restitui ceva cuiva decât dacă ai cu persoana respectivă o relație de apartenență. De aceea, la finalul meditației de astăzi, m-am întrebat: în fapt, noi cui aparținem? Suntem ai Domnului? Facem parte din împărăția sa? Să nu rămânem doar cu uimirea pe care o provoacă răspunsul Domnului la întrebarea fariseilor. Să trecem la lucru și să începem să construim apartenența noastră la Domnul, reparând, dacă este cazul, apartenența noastră la familie, la țară.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos. Precizez că omilia poate fi vizionată online. Am primit înregistrarea de la o persoană care aparține „familiei” de la 12.15. Mulțumesc mult, din toată inima, pentru ajutor.


  • 18 octombrie 2020
Credință și rațiune (2) la Facultatea catolică din București

Credință și rațiune este titlul unui curs pe care îl propun în acest semestru al anului universitar 2020/2021 pentru studenții de la programele de masterat ale Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din București.

Am ținut cont de faptul că studenții înscriși nu au un background teologic sau filosofic. De aceea am coborât nivelul expunerii. Scopul cursurilor este acela de a fi înțelese de cei interesați de raportul dintre credință și rațiune.

Pentru a transmite un mesaj comprehensibil unui public cât mai numeros despre dialogul sau divorțul dintre credință și rațiune am recurs la exemple și imagini pentru a mă face înțeles. Dacă nu am reușit, vă rog să-mi spuneți!

Primul curs despre credință și rațiune a fost consacrat virtuții credinței în opera sfântului Toma de Aquino. Am vorbit despre credință și rațiune în Summa theologiae II-II, qq. 1-16. Din păcate nu l-am înregistrat.

Studenții au apreciat primul curs. Ei mi-au cerut să le înregistrez pe cele care urmează, fie pentru a le asculta și discuta cu prietenii, fie pentru a le aprofunda în liniște în afara orarului Facultății de Teologie Romano-Catolică.

Îmi doresc ca toți cei ce au răbdarea să asculte aceste cursuri să crească în trăirea credinței, să reușească să pună în dialog credința și rațiunea lor. Dacă le place, să aibă curajul să-l recomande prietenilor, cunoștințelor, celor apropiați.

Nu uitați: credința adevărată este molipsitoare. Căldura bucuriei întâlnirii cu Dumnezeu, care rezultă din credința trăită în mod sincer, este cea mai puternică formă de evanghelizare. Lucrul este valabil pentru noi care trăim într-o lume rece, obiectivă, științifică, tehnică, prea tehnică. Curaj! Nu vă fie teamă să spuneți celor apropiați că înregistrea cursului 2 despre credință și rațiune v-a plăcut.

Aveți ocazia să să faceți bine celor din jur care caută un sens al existenței, un reper spiritual, un fundament pentru viața adevărată. Ei sunt destinatarii îndepărtați ai cursurilor mele despre raportul credință și rațiune. Aveți grijă și de ei!

Vizionare plăcută! Multe roarde intelectuale și spirituale!

  • 17 octombrie 2020
Wilhelm Dancă: CV Română

„Orice adevăr, indiferent de cine este spus, vine de la Duhul Sfânt” (Ambrosiaster)

DATE BIOGRAFICE

Numele și prenumele: Dancă Wilhelm

Data și locul nașterii: 18.05.1959, sat Buruienești, comuna Doljești, jud. Neamț

Studii preuniversitare

1966-1974: Școala generală clasele I-VIII, sat Buruienești, comuna Doljești, jud. Neamț

1974-1976: Liceul Roman-Vodă, Roman, jud. Neamț

1976-1979: Școala liceală de cantori romano-catolică din Iași

Studii universitare

1980-1986: licența la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Iași

1991-1996: masteratul și doctoratul la Facultatea de Filozofie, Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma (Italia)

Titlul tezei de doctoratDefinitio sacri. Il sacro come „il significativo” e „il destino” e la sua relazione con il metodo storico-fenomenologico nell’opera di Mircea Eliade, PUG, Roma 1996, 509p (în limba italiană), coordonată de prof. Giovanni Magnani s.j. și susținută public în 1996 la Facultatea de Filozofie, Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma (Italia)

Alte titluri academice

2005: profesor abilitat în domeniul filozofie

2016: profesor abilitat în domeniul teologie

Perioade de documentare peste hotare

Roma:1997; 1998; 2000; Washington D.C.: 2006; Roma: 2008; 2010

ACTIVITATE PROFESIONALĂ

Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași

1996-1998: lector

1997-2001: decan (prefect de studii)

2001-2011: rector

Institutul Teologic Romano-Catolic din București

1998-2003: conferențiar

2004-2018: profesor

2012-2018: rector

Academia Catolică „Sfântul Augustin” din Iași

1998-2011: președinte

Facultatea de Filozofie și Științe Politice, Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași

2005-2014: profesor abilitat și membru al școlii doctorale de filosofie

Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C., S.U.A.

2008-prezent: director regional

Societatea Internațională Toma de Aquino, secția română, București

2010——–: președinte

Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București

2012-2015: decan

2015-2016: director școală doctorală

2016: profesor abilitat în domeniul teologie

2016——-: decan

Facultatea de Filozofie, Universitatea din București

2015-prezent: profesor abilitat și membru al școlii doctorale de filozofie

Participări la manifestări științifice internaționale

2001- România (București): Congresul internaţional Familia şi viaţa la început de mileniu III.

2003 – Italia (Roma): Congresso internazionale tomista L’umanesimo cristiano nel III millennio. San Tommaso d’Aquino.

2008 – Coreea de Sud (Seoul): The XXII World Congress of Philosophy Rethinking Philosophy Today.

2009 – S.U.A. (Washington D.C.): International Seminar on History and Cultural Identity.

2009 – China (Shanghai): International Conference Enlightment and Its Contemporary Reevaluation.

2011 – Spania (Avila): The World Congress of Catholic Universities The Mission and Identity of the Catholic Universities.

2012 – Rusia (Moscova): International Conference Philosophy and Spirituality across Cultures and Religious Traditions.

2013 – Grecia (Atena): The XXIII World Congress of Philosophy Philosophy as Inquiry and Way of Life.

2015- Italia (Roma): International Seminar Renewing the Church in a Secular Age: Holistic Dialogue and Kenotic Vision.

2016 – Ucraina (Lvov): International Conference The Philosophy of Dialogue and Understanding in the Construction of Europe.

2018 – China (Beijing): The XXIV World Congress of Philosophy Learning to be human.

2018 – Spania (Salamanca): The VII World Conference on Metaphysics.

2009 – 2020 România (București): Séminaire International Penser l’Europe.

Comunicări la universități străine de prestigiu

Universitatea Pontificală Angelicum, Roma, Italia 2003.

Universitatea Națională din Seoul, Coreea de Sud 2008.

Universitatea Catolică a Americii, Washington D.C. 2009.

St. Michael College, Vermont, S.U.A. 2009.

Universitatea din Strasbourg, Franța 2009.

Fudan University, Shanghai, China 2009.

Academy of Social Sciences, Shanghai, China 2009.

Universitatea din Bari, Italia 2012.

People’s Friendship University of Russia, Moscova, Rusia 2012.

Universitatea din Atena, Grecia 2013.

Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, Italia 2015.

Universitatea din Lvov, Ucraina 2016.

Universitatea din Jinan, China 2018.

Universitatea din Salamanca, Spania 2018.

Membru în societăți științifice naționale și internaționale

2001: membru fondator al secției române a Societății Internaționale Toma de Aquino (București).

2002: membru de onoare al Societăţii culturale Societatea Ioan Paul al II-lea pentru Credinţă şi Cultură (Timişoara).

2008: membru al Union Mondiale des Sociétés Catholiques de Philosophie (Canada).

2008: membru al Council for Research in Values and Philosophy din Washington D.C. (SUA).

2011-2020: membru CNATDCU, domeniul teologie.

2013: membru corespondent al Academiei Române.

2017: membru al Academiei Europene de Științe și Arte, Salzburg, Austria.

Redactor sau membru în colegiile unor reviste

1998: membru în colegiul științific și director (1998-2011) al revistei Dialog teologic din Iași.

2003: membru în colegiul științific al revistei Argumentum din Iași

2004: membru în colegiul științific al revistei Studii tomiste din București

2012: membru în consiliul științific și director al revistei Caietele Institutului Catolic din București.

2016: membru în colegiul științific al revistei BSU – International Journal for Humanities and Social Sciences.

2020: membru în colegiul științific și director al revistei Verbum, Revista Facultății de Teologie Catolică din București.

Coordonator de proiecte de cercetare

27 de proiecte de cercetare exploratorie cu finanțare din fonduri private.

Distincții profesionale

1). Medalia jubiliară şi Diploma de Merit, din partea Episcopiei Romano-Catolice de Iași, 26 iunie 2004.

2). Diploma sinodală, din partea Episcopiei Romano-Catolice de Iași, 8 decembrie 2004.

3). Distincţia Crucea Sinodală, din partea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, 2 februarie 2006.

4. Premiul Carte, de religie, la Salonul Internaţional de Carte Românească, Iaşi, 5 octombrie 2006, pentru volumul Fascinaţia adevărului.

5). Diploma şi Medalia de aur, din partea Institutului Român pentru Drepturile Omului (Bucureşti), 2007.

6). Diploma şi Medalia aniversară „Prof. Dumitru Mărtinaş 1897 – 1979 – 2007”, din partea Arhivelor Naţionale. Direcţia Judeţeană Bacău şi Asociaţia Romano-Catolicilor „Dumitru Mărtinaş” Bacău, 20 octombrie 2007.

7). Premiul de Excelenţă, din partea Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă (Bucureşti), 17 decembrie 2007.

8). Diploma de Excelenţă pentru volumul „Fascinaţia binelui – creştinism şi postmodernitate”, din partea Editurii Sapientia, Iaşi 2007.

9). Premiul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, la Salonul Internaţional de Carte Românească, Iaşi, pentru volumul Anton Durcovici. Lecţii tomiste despre Dumnezeu (1936-1940), în 8 octombrie 2008.

10). Distincția și Crucea Arhiepiscopală, din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, 2019.

11). Crucea Pro Ecclesia et Pontefice, din partea Papei Francisc, 11 mai 2020.

Distincții la nivel de stat

1). Distincția Cetățean de onoare al comunei Doljești, jud. Neamț, din 2002.

2). Ordinul Național Meritul cultural în grad de Ofiţer, 7 februarie 2004.

3). Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, 01 decembrie 2016.

COMPETENȚE ȘTIINȚIFICE

1). Competențe științifice în domeniul filozofie cu activități de cercetare în direcția istoriei filosofiei medievale, a filosofiei religiei și a filosofiei culturii.

2). Competențe științifice în domeniul teologie cu activități de cercetare în direcția teologiei filosofice, a teologiei fundamentale și a ecleziologiei.

3). A publicat 19 de cărți: 11 cărți de autor (1 în limba italiană) și 8 cărți în calitate de coordonator (3 în limba engleză). De asemenea, a publicat 260 de studii și articole științifice, dintre care 35 în limbi străine: italiană, engleză, franceză și germană.

PREZENTĂRI

1). Wilhelm Dancă, „Omul adevărat este omul educat”, în:

https://adevarul.ro/locale/iasi/iasi-portret-wilhelm-danca-omul-adevarat-omul-educat-1_50ad67b87c42d5a6639485f2/index.html

3). Wilhelm Dancă, Pentru iubirea lui Cristos. Dialoguri despre Biserică, Preoție și Credință, Editura Sapientia, Iași 2012, pp. 131-190.

4). Cristiana Bortaș, „Lumea ca lumea are o inimă” în: Ziarul de Roman (Roman, 30 septembrie 2013).

5). Daniela Zeca Buzura, „Mic dejun cu un campion”, interviu difuzat pe TVR 2: https://wilhelmdanca.ro/mic-dejun-cu-un-campion-interviu-la-tvr2/

6). Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române. Dicționar 1866-2016. Partea I (A-L), ed. V, Editura Academiei Române, București 2016, pp. 458-459.

7). Viorela Mihai, „Despre Dumnezeu și relevanța lui în secolul tehnologiei. Cu Preotul Wilhelm Dancă”, în: www.despreoameni.ro (23 martie 2019).

8). Wilhelm Dancă, în: https://ro.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Dancă

9). Wilhelm Dancă, în: https://www.societateamuzicala.ro/elitele/wilhelm-danca

10). Wilhelm Dancă, în Dancă Wilhelm

LISTA LUCRĂRILOR

Editor de izvoare istorice

1). „Documente inedite privind Seminarul Teologic din Iași” (traducere din italiană), în Dialog teologic 1 (1998) 154-158.

2). „Scrisoarea lui Theotimus, episcopul Scythiei, către împăratul Leon” (traducere din latină), în Nelu ZUGRAVU (director), Fontes Historiae Daco-Romanae Christianitatis. Izvoarele creștinismului românesc, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași 2008, pp. 429-431.

3). „Scrisoare episcopilor Moesiei Secunda către Împăratul Leon (458)” (traducere din latină), în Nelu ZUGRAVU (director), Fontes Historiae Daco-Romanae Christianitatis. Izvoarele creștinismului românesc, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași 2008, pp. 433-435.

4). Anton Durcovici, Lecții tomiste despre Dumnezeu [1936-1940] (ed.), Editura Sapientia, Iași 2008.

5). Anton Durcovici, Nu sunt de acord. Declarații din arestul Securității București [1950] (ed.), Editura Sapientia, Iași 2011.

6). Toma de Aquino, Expunere la simbolul apostolilor, (traducere din latină), Editura Polirom, Iași 2016.

Cărți

1). Mircea Eliade. Definitio sacri, Iași 1998.

2). Bazele filosofice ale teologiei, București 1998.

3). Introducere în Teologia Fundamentală, București 1998.

4). Logica filosofică, Iași 2002.

5). Fascinația sacrului. De la Mircea Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea, Iași 2002.

6). Sacro e simbolo in Mircea Eliade, Iași 2004.

7). Fascinația adevărului. De la Toma de Aquino la Anton Durcovici, Iași 2005.

8). Fascinația binelui. Creștinism și postmodernitate, Iași 2007.

9). Pentru iubirea lui Cristos. Dialoguri despre Biserică, Preoție și Credință, Iași 2011.

10). Și cred și gândesc, București 2013.

11). Teologia are nevoie de filozofie?, Iași 2015.

Editor/Coordonator al unor volume colective

1). Euharistia în viața Bisericii, București 2000

2). Creștinii laici, Iași 2001.

3). Truth and Morality. The Role of Truth in Public Life, Washington, D.C. 2008.

4). Pe urmele Bunului Păstor, București 2014.

5). Faith and Secularization: a Romanian Narrative, Washington, D.C. 2014.

6). Religion, the Sacred and Hospitality, Washington, D.C. 2016.

7). Fatima 100. Aniversarea centenarului aparițiilor Maicii Domnului în context românesc, București 2018.

8). Studia in honorem Ioan Robu. Cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, București 2019.

Studii și articole de specialitate (selecție)

1). „Papa Paul VI. 100 de ani de la naștere”, în Actualitatea creștină 17 (1997) 25-29.

2). „Ioan Paul al II-lea și secularismul. Karol Wojtyla contra Sigmund Freud”, în Actualitatea creștină 2 (1999) 5-7.

3). „Karol contra Karol sau Ioan Paul al II-lea și căderea comunismului”, în Altarul Banatului 1-3 (1999) 175-180.

4). „Dorința de unire a Bisericilor la mitropolitul ortodox Visarion Puiu” , în Dialog teologic 5 (2000) 205-219.

5). „Nu există libertate fără adevăr! Reflecții pe marginea scrisorii enciclice a Papei Ioan Paul al II-lea Fides et ratio”, în Vatra, 4 (2000) 48-50.

6). „Episcopul Anton Durcovici. 50 de ani de la moarte”, în Actualitatea creștină 2 (2002) 3-4.

7). „Paștele între război și pace. 40 de ani de la enciclica Pacem in terris”, în Actualitatea creștină, 4-5 (2003) 19-22.

8). „Il progetto della formazione dell’uomo ideale, secondo il pensiero del martire A. Durcovici”, în Atti del Congresso Tomista Internazionale. L’umanesimo cristiano nel III millennio: prospettiva di Tommaso d’Aquino, Roma, 21-25 settembre 2003.

Cf. www.e-aquinas.net/comunicaciones

9). „Cult, Culture and Memory. For a Theology of Memory”, în B. Todorova, V. Litchev, R. Mudrov, S. Yotov (ed.), The Balkans as reality, vol. 1, Institute for Philosophical Research, IphR-BAS, Sofia 2004, 38-51.

10). „Francisc Xaveriu Habeni și Anton Trifaș”, în Dialog teologic 18 (2006) 79-91

11). „Papa Ioan Paul al II-lea: Glasul celor fără de glas. Un an de la moartea unui mare prieten al vieții”, în Cronica 4 (2006) 22;27.

12). „The Origin of the Concept of Mysticism in the Thought of Mircea Eliade”, în B. Rennie (ed.), The International Eliade, State University of New York Press, State University of New York, 2007, 209-225.

13). „Morals of Communication of Truth: Dialogue among Philosophy, Theology and Science”, în W. Dancă (ed.), Truth and Morality. The Role of Truth in Public Life, Romanian Philosophical Studies, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington, D.C., 2008, 127-140.

14). „Migration and Dialogue. Romanian notes for religious values and identity”, în E. Alam (ed.), Christianity, Culture, and the Contemporary World: Challenges and New Paradigms. Reflections on International Catholic Thinkers in Honor of George Francis McLean on the occasion of his 80th Birthday, Notre Dame University Press, Louaize, Lebanon 2009, 37-59.

15). „Anti-communist resistance through spiritual values”, în Dialog teologic 24 (2009) 23-26.

16). „Education as Harmony between faith and culture. Challenges of the Catholic Education in Europe and in Romania, today”, în Penser l’Europe, Editura Academia Română / Fundația Națională pentru Știință și Artă, Bucarest 2009, 37-42.

17). „National identity and European spirit in John Paul II’s thoughts”, în Penser l’Europe, Editura Academia Română / Fundația Națională pentru Știință și Artă, Bucarest 2010, 126-133.

18). „Giovanni Paolo II ha creduto nei santi”, în F. Doboș (a cura di), Le colonne dell’infinito. I santi ed i beati proclamati da Giovanni Paolo II, 5 voll., Editrice Sapientia, Iași 2010, ix-xxxii.

19). „Paradoxurile modernității. Ioan Paul al II-lea și contradicțiile lumii moderne”, în PS Aurel Percă (coord.), Ca toți să fie una. Studii și articole în onoarea PS Petru Gherghel cu ocazia aniversării a 20 de ani de episcopat și 70 de ani de viață, Editura Sapientia, Iași 2010, 44-67.

20). „Identitatea națională și spiritul european în gândirea Papei Ioan Paul al II-lea”, în Cronica 12 (2010) 22-23.

21). „La culture et l’education en Europe de l’an 2061”, în Penser l’Europe, Editura Academia Română / Fundația Națională pentru Știință și Artă, Bucarest 2011, 82-84.

22). „România și Fericitul Ioan Paul al II-lea”, în Academica 6-7 (2011) 65-68.

23). „Memory and identity in Post-Communist Romania: A Phenomenological Approach to the Recent Past”, în J. Hogan (ed.), History and Cultural Identity. Retrieving the Past. Shaping the Future, Romanian Philosophical Studies, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C. 2011, 333-366.

24). „Mircea Eliade’s prophecies on the future of Christianity”, în World Congress of Catholic Universities, Identidad y missión de las Universidades católicas, Ávila (España), 12-14 de agosto 2011, 471-486.

Cf. https://www.wccu.es/wccu_es/docs/COMUNICACIONES-PAPERS%20WCCU.pdf )

25). „Le bon européen sait vivre avec les autres”, în Penser l’Europe, Editura Academia Română / Fundația Națională pentru Știință și Artă, Bucarest 2012, 142-144.

26). „Antonio Durcovici, teologo e pastore”, în A. Percă (ed.), Il Vescovo Antonio Durcovici (1888-1951). A 60 anni dal martirio, Atti del simposio internazionale organizzato a Roma, 12 dicembre 2011, Editrice Sapientia, Iaşi 2012, 53-70.

27). „Faith and Reason according to Antonio Rosmini”, în European Journal of Science and Theology, 3 (2012) 73-82.

28). „Educare al bene comune, oggi. Il contesto sociale romeno”, în Caietele Institutului Catolic, 1-2 (2012) 25-52.

29). „The challenges of religious freedom in Romania”, în European Journal of Science and Theology, 5 (2013) 35-46.

30). „When Is Love Right? Justice as Form of Love”,în Caietele Institutului Catolic, 21 (2013) 69-80.

31). „The Acting Person and the Experience of the Vertical Transcendence in Karol Woytla’s Writings”, în M. Pop (ed.), Values and Human Person: Contemporary Challenges, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C., 2013 / Editura Universității din București, București 2013, 345-350.

32). „Provocările libertății religioase în România”, în N. Burcea/Th. Schirrmacher (ed.), Jurnalul libertății de conștiință, Editura Universitară, București 2013, 486-500.

33). „Why is Friendship So Rare Even Today?”, în Caietele Institutului Catolic, 22 (2014) 207-224.

34). „The Priest’s Temptations and the People’s Escape from Church”, în W. Dancă (ed.), Faith and Secularization: a Romanian Narrative, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C. 2014, 161-178.

35). „Faith and Reason by Antonio Rosmini”, în N. Kirabev / Y. Pochta / R. Psku (edd.), Philosophy and Spirituality    across Cultures and Civilizations. Russian Philosophical Studies, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C. 2014, 77-86.

36). „L’Europe chrétienne, l’Europe à deux poumons”, în Y a-t-il deux Europes?, Séminaire International, XIII-ème edition, Edition Académie Roumaine / Fondation Nationale pour la Science et l’Art, Bucarest, 2014, 153-158.

37). „Notes ecclésiales sur l’esprit européen”, în La Science : est-elle une dimension de l’identité européenne ? Séminaire International, XXIVème édition, Edition Académie Roumaine / Fondation Nationale pour la Science et l’Art, Bucarest, 2015, 193-199.

38). „De la cine a învățat Vladimir Ghika să se roage?”, în Caietele Institutului Catolic 23 (2015) 91-110.

39). „Tolerance, Dialogue and Hospitality in Europe, Today”, în Caietele Institutului Catolic 24 (2016) 7-22.

40). „For a Natural Inductive Theology”, în Richard Swinburne, Why Believe That There Is a God? Pro Universitaria, București 2016, 63-65.

41). How Should Immigrants Be Received? Some Christian Social Proposals”, în Wilhelm Dancă (ed.), Religion, the Sacred and Hospitality, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C. 2016, 195-214.

42). „Valeurs blessées dans la première guerre mondiale que le pape Jean XXIII n’a pas oubliées”, în Penser l’Europe. Séminaire International XVème édition – Bientôt un siècle depuis la fine de la Première Guerre Mondiale : Qu’est-ce que l’Europe a appris de son histoire ? 29 septembre – 1 octobre 2016, Edition Académie Roumaine / Fondation Nationale pour la Science et l’Art, Bucarest, 75-79.

43). „Imago Dei și imitatio Dei la Virgil Nemoianu”, în Secolul 21, 7-12 (2016) 120-132.

44). „Izvoarele teologice ale expunerii tomiste la simbolul apostolilor”, in Toma de Aquino, Expunere la Simbolul Apostolilor, traducere, studiu introductiv și note de W. Dancă, Editura Polirom, Iași 2016, 5-41.

45). „Fatima as Message of Hope”, în Caietele Institutului Catolic 25 (2017) 13-32.

46). „Ecumenism în România: miracol sau erezie?”, în Vatra, 5-6 (2017) 135-138.

47). „Academicianul Ionel-Valentin Vlad și metafizica luminii”, în Academica 9 (2018) 19-22.

48). „Mesajul de la Fatima și căderea comunismului”, în Wilhelm Dancă, Fatima 100, Editura ARCB, București 2018, 15-31.

49). „Dem Migranten muss man helfen. Einige Motivationen christlicher Anthropologie”, în R. Rădulescu / A. Ronay / M. Leimbach (Hg.), „Willkommen und Abschied”. Interdisziplinäre Annäherungen an Migration, KAAD-Alumnvereine: Beiträge zur zivilgeselchaftlichen Entwicklung in Mittel-und Osteuropa Band 3, Berlin 2019, 11-26.

50). „Metamorfozele memoriei la fer. Vladimir Ghika”, în W. Dancă (coord.), Studia in honorem Ioan Robu, Editura ARCB, București 2019, 157-186.

51). „Homo orans with Vladimir Ghika”, în William Sweet and George F. McLean (edds.), Philosophy Re-engaging Culture and Ways of Life, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C. 2020, 124-133.

52). „Catholic Teacher Education in Romania”, în Peters M. (eds) Encyclopedia of Teacher Education. Springer, Singapore 2020.

(https://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2F978-981-13-1179-6_146-1.pdf)

București, 12 octombrie 2020

  • 12 octombrie 2020