Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Venim la biserică să fim mai inocenți sau în siguranță?

Duminică de duminică și în sărbători participăm la sfânta liturghie celebrată în biserică. Câteodată ne mustră conștiința că nu am venit chiar în fiecare duminică, că nu ne-am spovedit regulat, că nu am făcut fapte de milostenie etc. Aceste mustrări interioare țin de un proiect de viață spirituală la care ne-am dat cândva consimțământul și pe care îl numim transformarea noastră în Christos. Proiectul a început la botez. Din păcate unii abandonează proiectul, alții îl elimină total, poate unii îl întrerup și-l reiau mai târziu, iar alții, în fine, încremenesc în proiect. Nu fac nici un pas. Unde suntem noi?

Deși bune, întrebările de mai sus nu sunt potrivite pentru a ne determina să susținem proiectul transformării noastre în Christos. În lumina evangheliei de astăzi, In 1, 29-34, ele ar trebui să cedeze prioritatea altor chestionări mai tari. Când venim la biserică suntem capabili să ne lăsăm priviți de privirea lui Christos? Suntem impresionați de chemarea de a deveni inocenți (sf. Augustin) și blânzi, buni (sf. Toma de Aquino) precum Mielul lui Dumnezeu? Dacă da, atunci voința de schimbare a ființei noastre în ceea ce este Christos în evanghelia duminicii – Mielul lui Dumnezeu – devine eficace.

Spuneam mai sus că drumul schimbării noastre ontologice/existențiale în Christos începe în biserică la botez. Sf. Ioan Botezătorul ne arată cum trebuie să facem ca acest itinerariu să nu se întrerupă. De două ori apare în Evanghelia de astăzi că mai înainte nu-l cunoștea pe Isus, dar după botez, l-a cunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu. Teofania care a avut loc atunci i-a revelat identitatea adevărată a lui Isus din Nazaret, verișorul lui. Astfel, în măsura în care avem credință, privim la Christos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, ne transformăm și noi în Christos. Devenim mai inocenți, mai buni, mai blânzi, victorioși asemenea mielului, care a omorât păcatul și moartea.

Concluzia este simplă: să ne lăsăm priviți de privirea lui Christos ca să ne transformăm și să devenim din zi în zi tot mai asemenea Lui. Detalii în predica postată mai jos.

  • 19 ianuarie 2020
ADU-ȚI AMINTE DE LOCUL UNDE AI PRIMIT BOTEZUL!

În timpul pelerinajului meu în Țara Sfântă am ajuns și la râul Iordan. Acolo mi-am reînnoit făgăduințele de la Botez. Apoi un preot mi-a turnat pe cap apă din Iordan spunând: „Wilhelm, amintește-ți de Botezul primit! În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh! Amin!”. Mi-a făcut mult bine spiritual această comemorare! M-a făcut să simt un sentiment puternic de comuniune cu Domnul Christos botezat în apele Iordanului de către Sf. Ioan Botezătorul. Mi-am zis: AICI a fost botezat Isus! Extraordinar! Poate nu chiar în locul acesta, adică acolo unde mă aflam eu, poate nu chiar în această apă, dar AICI s-a botezat Isus. Experiența este unică! Merită să încercați să o trăiți!

Am văzut cu această ocazie un bărbat italian îmbrăcat în haină albă de botez care avea intenția să intre în apa Iordanului. Voia să primească botezul prin scufundare sau să rememoreze Botezul primit? Nu știu. A pus un picior în apă, apoi l-a pus pe celălalt, dar cu teamă. Se uita înapoi la confrații lui italieni rămași pe mal care strigau: „Curaj! Mergi mai la adânc!” Săracul de el! Mai făcea un pas, iar se uita înapoi. Și tot așa până când a pus piciorul unde era apa mai adâncă și s-a scufundat cu totul. O dată, de două ori, de trei ori! Botezul în numele persoanelor Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Mi s-a părut emblematică teama bărbatului italian de a intra în apa Iordanului. Am văzut în comportamentul lui relația noastră obișnuită cu botezul primit. Se întâmplă ca mulți dintre noi de la botez încoace să ne balansăm între dorință și decizie. Pe de o parte dorim să fim purificați de apa de botez, iar pe de alta ne temem și nu ajungem să luăm decizia de a intra în adâncul apei. Ne e teamă să devenim frați cu Isus botezat și solidari cu păcătoșii botezați. Pentru ca Botezul nostru să nu rămână la nivel de dorință de schimbare, să căutăm acel AICI al botezului primit.

Câteva sugestii. Să vizităm biserica unde am fost botezați, dacă se poate. Să încercăm să dăm un telefon nașilor de la botez, de ce nu și părinților, dacă mai trăiesc, dacă nu să ne rugăm pentru ei. Refacerea legăturii cu partea concretă a sacramentului (locul, martorii, amintirea etc.) ne va ajuta să descoperim mai bine ceea ce este în adâncul Botezului. Este vorba de acea chemare de a vesti împreună cu Christos împărăția iubirii îmbinând bunătatea și puterea, calmul și fidelitatea față de valori. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 12 ianuarie 2020