Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Creștinul poartă deschisă nu zid al împărăției

Am stat săptămâna trecută câteva zile într-o Casă de Exerciții spirituale la München, în Germania. Când am ajuns în fața Casei am văzut o poartă mare și înaltă și, în dreapta, una mai mică. Pe poarta mare intrau mașinile, iar pe cea mică oamenii pe jos. Cine intra pe poarta mică trebuia să-și plece capul puțin. Doar cei mici sau de statură mai mică nu se aplecau. Mi-am zis: iată, avem aici o invitație subtilă! Cine vine la exerciții spirituale trebuie să-și plece capul, adică să se umilească.

În Evanghelia de astăzi 25 august 2019 a fost vorba despre poartă, în special, despre poarta îngustă a împărăției. Poarta este un loc de trecere, se intră și se iese dintr-o casă, dintr-un spațiu circumscris. Poarta că să fie poartă ar trebuie să fie mereu deschisă sau întredeschisă. Când este închisă poarta devine zid. Își schimbă menirea, funcția, rolul și, de aceea, poarta închisă deranjează. Imaginați-vă că sunteți în vizită într-un oraș străin și vreți să intrați într-o biserică. Dacă ușa de la intrare este închisă, vă veți simți frustrați. Garantat!

Simbolul porții ca loc de trecere în împărăția lui Dumnezeu este frecvent în Sfânta Scriptură. În Mt 7, 13 suntem îndemnați să intrăm pe „poarta cea îngustă”. Același lucru ni se spune la Lc 13,24, adică să ne străduim să intrăm pe „poarta cea strâmtă”. În In 10,7 Domnul spune: „Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit”. Lucrul acesta ar fi trebuit să-l înțeleagă și ascultătorii lui Isus din Evanghelia de azi. Și încă ceva, și anume că împărăția lui se construiește pe fapte de dreptate care izvorăsc din iubire. Din iubirea de Dumnezeu și de aproapele.

Domnul este poarta cea îngustă, dar mereu deschisă, pentru că este iubire necondiționată, milostivire. Creștinii sunt chemați să devină poartă a împărăției prin trăirea iubirii milostive. Astfel inaugurează împărăția lui Dumnezeu aici pe pământ, nu după moarte. Din păcate deschiderea împărăției este întârziată sau blocată de unii dintre noi. Devin zid sau se umflă cu ei înșiși și nu mai încap pe poarta îngustă a iubirii. Poate din cauza funcțiilor, a banilor, a puterii, a plăcerilor etc. Nu știu. Alte aplicații ale simbolismului porții cu referire la viața de familie le puteți auzi în predica postată mai jos.

Intrarea la Casa de Exerciții spirituale a diecezei de Muenchen și Freising din Germania

  • 25 august 2019