Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Suntem triști pentru că nu am devenit sfinți?

Dragi prieteni,

Simțim câteodată un fel de părere de rău pentru că nu am făcut ceea ce trebuia făcut. Tot la fel e și cu sfințenia – chemarea de a fi veșnici – , care este parte constitutivă a ființei noastre umane și creștine și, ca atare, trebuie lăsată să devină viață. Devenim triști pentru că nu am lăsat să înflorească și să rodească în noi sămânța sfințeniei, adică nu am realizat ceea ce vrea Dumnezeu să fim. Înainte de a asculta predica din Sărbătoarea Tuturor Sfinților, vă invit să meditați câteva gânduri din Catehismul Bisericii Catolice despre comuniunea sfinților.

  1. «Unirea dintre cei aflați pe cale și frații care au adormit în pacea lui Cristos nu se întrerupe în nici un fel, ci, dimpotrivă, după credința statornică a Bisericii, este întărită prin comunicarea bunurilor spirituale.»
  2. «Datorită unirii lor mai intime cu Cristos, cei din cer întăresc întreaga Biserică în sfințenie (…). Ei nu încetează să mijlocească pentru noi la Tatăl (…) oferindu-i meritele pe care le-au dobândit pe pământ prin unicul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Cristos Isus (…). Așadar, slăbiciunea noastră este mult ajutată de grija lor frățească.» «Nu plângeți, vă voi fi mai de folos după moartea mea și vă voi ajuta mai bine decât în timpul vieții.» (Sf. Dominic). «Îmi voi petrece cerul făcând bine pe pământ.» (Sf. Tereza a Pruncului Isus).
  1. «Noi nu cinstim amintirea sfinților numai pentru pilda pe care ne-o dau, ci, mai mult încă, pentru ca unitatea Bisericii în Duhul Sfânt să se întărească prin exercitarea iubirii frățești. Căci, după cum comuniunea creștină între cei aflați încă pe cale ne apropie de Cristos, tot astfel comuniunea cu sfinții ne unește cu Cristos de la care, ca de la Izvorul și Capul său, pornește orice har și însăși viața Poporului lui Dumnezeu»: «Pe Cristos îl adorăm pentru că este Fiul lui Dumnezeu; pe martiri îi iubim ca pe ucenici și imitatori ai Domnului, și pe drept cuvânt, datorită devotamentului lor neasemuit față de Regele și Stăpânul lor: de am putea să fim și noi tovarășii și împreună ucenici cu ei» (Sf. Policarp).
  2. «Conștientă de această comuniune a întregului Corp mistic al lui Cristos, Biserica celor aflați pe cale, încă din primele timpuri ale creștinismului a venerat cu mare pietate amintirea celor răposați și, pentru că „sfânt și mântuitor este gândul de a se ruga pentru răposați ca să fie dezlegați de păcatele lor” (2 Mac 12, 45), a oferit și jertfe pentru ei. Rugăciunea noastră pentru ei poate nu numai să-i ajute, dar și să facă eficientă mijlocirea lor în favoarea noastră».

Mai jos puteți să ascultați predica din Sărbătoarea Tuturor Sfinților, 1 noiembrie 2017:

  • 1 noiembrie 2017