Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Omul interior și omul exterior armonizați sau dezbinați?

Trăim într-o lume pusă sub presiune de „splendoarea” ipocriziei. Printre altele, dovadă este și faptul că astăzi puțini mai sunt cei care apreciază armonia dintre ceea ce omul interior gândește și omul exterior face. Cu cât ești mai șmecher, mai descurcăreț și nu te prinde nimeni, cu atât mai bine! Neîndoielnic sursa acestei rupturi este în om, în dorința lui necontrolată de parvenire, de putere, de plăcere, de avere, pe scurt, în păcatele și compromisurile sale morale. Dar, într-un anumit fel, se poate spune că ipocrizia este favorizată și de civilizația mașinilor care ne invadează din toate părțile. Într-adevăr, de multe ori ascultăm glasuri standard sau tehnologizate (la metrou, la telefon, la distribuitorul de bilete sau de alte produse în centrele comerciale, la instalarea unui program pe computer etc.) în spatele cărora nu se află o persoană reală. Vorbim cu roboții sau, mai bine zis, urmăm îndemnurile glasurilor robotizate. Ascultăm glasuri mecanice fără să vedem ochii vreunei persoane. Dăm atenție glasurilor fără chip și fără inimă. Atrași de aceste voci mecanice riscăm să devenim noi înșine un mesaj tehnologizat, un mesaj fără inimă, fără participarea noastră reală.

Relația omului cu Dumnezeu și cu aproapele este afectată grav de ruptura legăturii dintre omul interior și omul exterior. Din punct de vedere creștin drama acestei rupturi începe o dată cu pierderea simțului păcatului. Estomparea diferenței dintre adevăr și eroare, dintre păcat și virtute se face treptat, dar se plătește prin alegeri de viață greșite. Acestea tulbură trăirea Evangheliei, revărsarea harului mântuitor și împiedică desfășurarea efortului de împlinire a omului.

Am ilustrat aceste gânduri izvorâte din Cuvântul lui Dumnezeu propus pentru duminica de azi, 2 septembrie 2018, la catedrala sf. Iosif din București, cu un cântec al formației Casting Crowns. Este vorba de melodia „It’s a slow fade”. Cântecul spune că relația de iubire dintre două persoane se estompează încet și moare când se acceptă ca albul sau negrul să devină gri, când persoanele se îndepărtează încet, încet una de alta. De aceea, să fim atenți la ceea ce privim, auzim, spunem sau încotro ne îndreptăm pașii. Să nu uităm: oamenii nu cad dintr-o dată, ci fiecare cădere își are propria istorie în lungul șir de compromisuri acceptate anterior de-a lungul vieții.

Mai multe detalii despre cum putem să păstrăm sau să refacem legătura dintre omul interior și omul exterior găsiți în linkul de mai jos.

  • 2 septembrie 2018

Lasă un răspuns