Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Concediu semn de umilință, credință și generozitate

Concediu semn de umilință, credință și generozitate! Despre motivele pentru care cineva își întrerupe activitatea sau munca obișnuită și își ia concediu am vorbit duminica trecută în biserica din satul meu natal unde la evanghelia proclamată în timpul sfintei liturghii L-am ascultat pe Isus care îi invita pe ucenici să se retragă într-un loc liniștit pentru „a se odihni puțin” (cf. Mc 6, 30-34). Ce înseamnă azi, pentru noi, „a se odihni puțin”?
Cred ca sunt putini cei ce gândesc că a te odihni puțin, a lua concediu ori a te odihni o zi dintr-o săptămână este semn de umilință. Mulți se consideră atât de buni încât nu accepta că pot fi înlocuiți de alții. Mulți sunt atât de ahtiați de muncă încât se transformă fără să-și dea seama în mașini, în roboți sau în „diavoli” cum mi-a spus un preot din Italia. Acestora le-ar prinde bine o vizită la cimitir, pentru că acolo ar putea vedea crucile multor bărbați și femei care s-au crezut la fel ca ei, adică de neînlocuit. Fără îndoială cine “face cerere” de concediu își recunoaște implicit limita sau limitele, are acel bun simț uman care-l face sa se accepte pe sine ca ființă bună, dar cu limite. Din acest punct de vedere concediul ar trebui să fie un timp de mărturisire a propriilor limite, oboseli și o ocazie de refacere a “bateriilor”.
De asemenea, concediul este semn de credință în Dumnezeu, pentru că acesta este timpul în care omul își rezervă ocazia de a recapitula popriile răspunsuri la câteva întrebări esențiale: De ce exist? De unde vin? Încotro mă îndrept? Catehismul mic al Bisericii îi vine în ajutor și propune următorul răspuns la întrebarea de ce l-a făcut Dumnezeu pe om: Dumnezeu l-a creat pe om ca să-L cunoască, să-L iubească și să-L slujească în viața aceasta și să fie fericit împreună cu El în viața viitoare.
În fine, concediul sau întreruperea activității/muncii obișnuite este semn de generozitate atunci când o facem din dragoste față de aproapele. Unii își fac concediul însoțind persoane bolnave sau impreuna cu cei care au nevoie de ajutor. Dar există o altă formă de concediu mic și foarte mic, adică se poate întâmpla să fim întrerupți de alții în timp ce lucrăm; dacă îi ajutăm, cu dragoste, cu bunăvoință, fără supărare, atunci acea întrerupere are o valoare deosebită, pentru că exprimă iubirea noastră față de aproapele și credința că avem un singur Dumnezeu. Cine îl are pe Dumnezeu drept Tata îi considera frați pe cei din jurul său! Isus Mântuitorul a dezvoltat în mod definitiv acest aspect al frățietății în rugăciunea „Tatăl nostru”. Mai multe detalii despre aceste lucruri puteți să le aflați ascultând predica postată mai jos. Cu această ocazie invit pe prietenii mei să-și ia concediu și să petreacă vacanța cât mai bine, cu folos pentru trup și pentru suflet!

  • 23 iulie 2018

Lasă un răspuns