Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Copilul botezat este altfel decât cel nebotezat

Botezul Domnului este sărbătoarea care încheie timpul Crăciunului în Biserica Catolică de rit latin. Desprinderea acestei sărbători de Epifania din 6 ianuarie are un rost. Într-adevăr, în urmă cu o săptămână am sărbătorit manifestarea divinității lui Isus în fața magilor. Astăzi am celebrat arătarea gloriei divine a lui Christos în fața sfântului Ioan Botezătorul și a poporului care se boteza în Iordan.

Pornind de la botezul lui Isus de acum circa 2000 de ani, Biserica ne invită să medităm asupra botezului nostru. De aceea am încercat să arăt în omilia de astăzi că, primind botezul, noi ne-am născut din nou și am devenit fii ai lui Dumnezeu. Părinții care ne-au dăruit viața pământească ne-au iubit atât de mult încât ne-au oferit și viața spirituală. Pe cale de consecință am fost botezați sau încreștinați. Știau în felul lor că botezul este calea de acces către comuniunea de viață a Sfintei Treimi.

Dar li s-a confirmat lucrul acesta atunci când copilul lor a primit botezul în numele persoanelor Sfintei Treimi. Cu această ocazie au dat copilului lor un nume de sfânt, un patron spiritual care să hrănească credința și iubirea lui creștină. Astfel, prin numele primit, copilul botezat a fost scos din anonimat și prezentat în fața lui Dumnezeu ca discipol al lui Christos. Pentru acest copil apa de la botez a fost un adevărat izvor spiritual. A fost fântâna de iubire sacrificiu de sine a lui Christos. În fine, după ce a fost spălat în iubirea lui Christos, copilul botezat a fost îmbrăca cu demnitatea-putere de a-l imita.

Așadar, botezul este primul și cel mai important sacrament prin care un copil a devenit discipol al lui Christos. Copilul botezat este chemat să-l urmeze când va fi mare prin fapte concrete care să vestească Evanghelia împărăției lui Dumnezeu. Adică, să-și asume angajamentul luat de părinți și nași de a face în așa fel încât prin viața lui vestea cea bună să ajungă la cei săraci. Cei captivi să fie eliberați. Cei orbi să vadă lumina. Cei asupriți să fie mângâiați. Toți oamenii să poată beneficia de Anul de milostivire a Domnului (cfr. Lc 4, 18-19).

Dacă am înțelege cât de mare este cadoul pe care ni l-au făcut părinții și nașii prin cererea botezului în numele nostru, inima ni s-ar umple de recunoștință față de ei. Să ne amintim astăzi de gestul lor cu gratitudine și bucurie! Mai multe detalii despre felul în care să păstrăm darul-lumină al botezului în viața noastră găsiți în omilia postată mai jos.

  • 13 ianuarie 2019