Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Neprihănita Zămislire cauza bucuriei noastre

Neprihănita Zămislire este o sărbătoare celebrată cu multă bucurie de credincioșii catolici. Sărbătoarea nu este cunoscută de credincioșii ortodocși, deși celebrează sărbătoarea „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”. În calendarul creștin se celebrează ziua de naștere pentru viața acestui pământ doar în cazul a trei persoane. Acestea sunt sfânta Fecioară Maria, sfântul Ioan Botezătorul și Isus Mântuitorul. Teologia catolică a dezvoltat reflecțiile asupra sfințeniei Fecioare Mariei înainte și după nașterea sa. Astfel Biserica Catolică a ajuns să susțină în baza revelației divine (Gen 3, 15 și Lc 1, 28) ca adevăr de credință că Maria a fost zămislită fără de păcat strămoșesc.

În această privință s-a remarcat Fericitul Ioan Duns Scotus (m. 1308), care a afirmat, printre altele, că Isus Christos s-ar fi întrupat și fără păcatul lui Adam. De asemenea, a mai spus că Maria a fost pregătită încă din veșnicie pentru a deveni mamă a Fiului lui Dumnezeu. Scopul întregului univers este întruparea lui Christos. Prin urmare, Maria a fost scutită de pata păcatului strămoșesc din prima clipă a existenței sale. Maria a fost neprihănit zămislită și nu a cunoscut nici un fel de păcat. Nici păcat originar, nici păcat actual, motiv pentru care a fost ridicată cu trupul și sufletul la cer.

Această lucrare dumnezeiască nu trebuie interpretată ca un fel de atingere a principiului universalității mântuirii în Christos. S-a făcut o excepție de la universalitatea păcatului originar (cf. Rom 5). Datorită acestui privilegiu persoana Mariei este „tota pulchra” („toată frumoasă”, cf. Ct 4, 7), „plină de har” (Lc 1, 28). Păcatul nu a atins nici trupul, nici sufletul Fecioarei.

Unii sfinți părinți ai Bisericii au avut rezervele lor teologice față de Neprihănita Zămislire, de exemplu sfântul Bernard, sfântul Toma de Aquino, sfântul Bonaventura. După ce s-au clarificat reținerile lor, în 8 decembrie 1854, Biserica Catolică a proclamat ca adevăr de credință Neprihănita Zămislire a Fecioarei Maria. Cu acest titlu Maria strălucește și luminează drumul tuturor acelora care vor să ajungă la Isus, Fiul lui Dumnezeu.

În contextul Adventului am vorbit despre Neprihănita Zămislire și am subliniat în predica de astăzi două lucruri. Mai întâi sfințenia ca încredere în Dumnezeu și, apoi, libertatea ca exercițiu al ascultării. Pornind de la prima lectură (Gen 3, 9-15.20) am dezvolta sensul păcatului ca neîncredere, fugă și teamă de Dumnezeu. Domnul striga în Eden: „Adame, unde ești?” Iar Adam stătea undeva prin grădină gol, ascuns și înfricoșat (cf. Gen 3, 9-10). În evanghelie am văzut sensul libertății, rod al ascultării. Aici este vorba despre libertatea Mariei care alege să colaboreze la planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. În timpul Adventului creștinii sunt chemați să nască speranța mântuirii în lume. Lucrul acesta se poate face prin alegeri de viață bazate pe încrederea în Dumnezeu și pe libertatea ca exercițiu de ascultare. Dar pentru asta trebuie să se desprindă de obișnuințele egoiste și individualiste. Să-i facă mai mult loc aproapelui și lui Dumnezeu.

Maria este cauza bucuriei creștinilor, pentru că prin ea a venit Isus Christos în lume, și prin ea lumea poate să ajungă la Isus Domnul. Ad Jesum per Mariam! Detalii găsiți în predica postată mai jos.

  • 8 decembrie 2018