Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Advent timp de vindecare a mediocrității

În Advent creștinii se pregătesc pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Este un timp de pregătire spirituală care durează patru săptămâni. Pregătirea stă sub semnul rugăciunii, privegherii și al cumpătării. În termeni existențiali pregătirea înseamnă resetarea criteriului de valori, adică recentrarea vieții creștine pe Christos. Într-un sens mai larg pregătirea de Advent înseamnă salvarea de mediocritate, abrutizare și superficialitate.

Simbolistica liturgiei de Advent este importantă. Mă opresc mai întâi la cifra patru. Aceasta este indicată de cele patru lumânări ce se aprind pe rând în coroana de Advent. Pătratul suprapus peste cercul coroanei și unit cu acesta este simbolul lui Isus Christos. Pătratul simbolizează timpul, cercul semnifică eternitatea. Tradiția creștină a preluat din concepția greacă necreștină aceste semnificații. Astfel, în Isus Christos, la Crăciun, vom celebra unirea timpului cu eternitatea, a umanității cu divinitatea. Ce miracol! Ce taină extraordinară! Cum trebuie să ne comportăm când suntem puși în fața unui mister sau a unei taine atât de mari?

Evanghelia (Lc 21) din această primă duminică de Advent sugerează câteva atitudini. Mai întâi să nu lăsăm ca inimile noastre să se îngreuneze din cauza necumpătării, a beției și a grijilor vieții. Apoi să avem ochii deschiși și să ne rugăm. Așadar, în Advent, trebuie să fim mai cumpătați (în mâncare, în băutură, în vorbire etc.). Să medităm, adică să fim atenți la cele se întâmplă în viața noastră. Să ne rugăm mai mult și să tratăm cu „o sfântă indiferență” grijile vieții. Cumpătarea este recomandată și de medici, de nutriționiști și de psihologi, nu doar de preoți. Nu e cazul să mai insistăm cu motivații de ordin religios. Bețiile sunt foarte periculoase pentru sănătatea omului. Oamenii care au trecut prin „beție” recunosc și descriu uneori cu haz neplăcerile pe care le-au suportat. Oricum nu le recomandă. Le consideră dezumanizante. Evident că, în acest caz, vindecarea de „harul” beției depinde mult și de voința omului, nu doar de voința lui Dumnezeu și a celor din jur.

Mai complicată este situația cu grijile vieții. Acestea sunt uneori atât de constrângătoare încât reduc viața omului la dimensiunea materială. Ca să scape din această prinsoare, omul caută diferite forme egoiste de evadare. Dar, urmând calea individualismului, omul alunecă în depresie, plictiseală, superficialitate. În Advent învățăm să facem din Christos unicul criteriu al valorilor noastre. Pentru discipolii lui Isus, Advent-ul este un timp sfânt de resetare a vieții. Da, Adventul este timp de vindecare a mediocrității. Evident că scopul final este pregătirea pentru celebrarea în bucurie a Nașterii Domnului. Dar la Crăciune trebuie să ajungem cu suflete de copil, adică eliberate de egoism.

Mai jos puteți să ascultați predica din prima duminică de Advent 2018.

Advent binecuvântat!

  • 2 decembrie 2018