Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Sfinții Petru și Pavel Stâlpii Bisericii Romei

Sfinții Petru și Pavel sau Sfinții Petru și Paul, cum mai sunt numiți în Biserica Romano-Catolică, au fost doi iudei care au crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu cel viu și l-au predicat ca Mesia, Christos. Petru era din Bethsaida Galileii, Paul din Tarsul Ciliciei. Deși diferiți ca origine, educație, meserie – unul era pescar, celălalt era țesător de corturi – și temperament, astăzi sunt egali în demnitate pentru că au fost asemănători în credință și în moarte: amândoi au murit moarte de martir la Roma în timpul persecuției lui Nero. Potrivit tradiției, Petru a murit cel mai probabil în anul 64 în grădinile Vaticanului, fiind răstignit cu capul în jos, în semn de umilință față de Mântuitorul său, iar Paul a murit decapitat în anul 67 în afara Romei, în zona care astăzi se numește Tre Fontane, Trei Izvoare, nume care derivă de la cele trei izvoare ce au țâșnit după ce capul său desprins de trup a atins pământul de trei ori. Mai târziu aici au fost construite trei biserici. Actuala bazilică a fost reconstruită de mai multe ori pe ruinele unei biserici impunătoare din vremea lui Constantin cel Mare, deci din secolul al IV-lea. Sub altarul principal se află un sarcofag cu osemintele sfântului Paul. Rămășițele pământești ale sfântului Petru se află sub altarul mărturisirii din bazilica vaticană. Printr-o fereastră de la nivelul superior al bazilicii se poate vedea cu ochiul liber o parte din mormântul sfântului Petru.

În iconografie Petru este reprezentat având în mână cheile împărăției lui Dumnezeu, aluzie clară la Mt 16, 13-19 și la primatul său între apostoli, iar Paul cu sabia, instrumentul care i-a adus moartea prin decapitare. Potrivit studiilor recente, sfinții Petru și Pavel nu au fost martirizați în aceeași zi, 29 iunie 67. De fapt, această dată este legată de sărbătoarea romană păgână în cinstea zeului Quirinius, care era celebrată în ziua de 29 iunie. În aceeași zi era celebrată și sărbătoarea celor doi gemeni, părinți mitologici fondatori ai Romei, Remus și Romulus. Începând cu anul 258, creștinii au considerat că, în realitate, nu Remus și Romulus sunt părinții fondatori ai Romei, ci Petru și Paul. De aceea, papa Leon cel Mare, la jumătatea secolului al V-lea, se adresa romanilor zicând că primii părinți fondatori au dat naștere Romei sub semnul egoismului, violenței și al morții, pentru că Romulus l-a ucis pe Remus, iar adevărații întemeietori ai Romei, Petru și Paul, au așezat la temelia Romei creștine caritatea fraternă. Cu Romulus și Remus, Roma era învățătoarea erorii, cu Petru și Paul, Roma a devenit discipola adevărului.

Astfel, Biserica întemeiată pe martiriul lui Petru mai întâi, apoi pe cel al lui Paul, a devenit romană, nu pentru că Roma era capitala imperiului roman, ci pentru că acolo sfinții Petru și Pavel și-au dat viața pentru turma ce le-a fost încredințată. Lucrul acesta înseamnă că o biserică durează peste timpuri și vremuri în măsura în care membrii ei sunt dispuși să accepte suferința, crucea, martiriul de dragul credinței în Christos. Exemplul lor de unitate în mărturisirea credinței până la martiriu este un îndemn la promovarea unității Bisericii lui Christos sub semnul carității fraterne.

Mai multe detalii despre această sărbătoare în predica postată mai jos:

  • 29 iunie 2018
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul Omilie

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare veche și trăită cu bucurie de credincioșii creștini din secolul al IV-lea și până în zilele noastre. Spun că este o sărbătoare celebrată cu bucurie și astăzi, pentru că așa arătau chipurile credincioșilor ce au participat în această duminică la sfânta liturghie din catedrala sf. Iosif la ora 12. 15: chipuri senine, zâmbitoare, liniștite, pătrunse de o bucurie sfântă. Deși a început vacanța pentru cei mici și multe familii au plecat la țară sau în alte locuri de recreere, catedrala era plină de lume.

Două lucruri mi-au rămas în suflet după terminarea liturghiei și încă mai meditez asupra lor. Le prezint în continuare cu speranța că veți interveni și dumneavoastră care ascultați omilia sau citiți aceste rânduri. Mai întâi, o doamnă care participase la liturghia de azi, cunoștință veche din parohia sf. Tereza a Pruncului Isus, mi-a spus că i-ar place ca la această liturghie de la 12.15 să intervină și corul, nu doar orga, atunci când este permis, evident. M-a întrebat dacă am ceva împotriva liturghiilor la care cântă corul, orga și alte instrumente. Am asigurat-o că nu am nimic împotrivă. „Dimpotrivă, îmi plac foarte mult”, i-am răspuns. „Și atunci de ce nu se cântă?”, a continuat fosta mea enoriașă pe un ton foarte hotărât. „Acesta a fost profilul liturghiei stabilit de Arhiepiscop și parohul catedralei cu mai mulți ani în urmă; și de atunci a rămas așa”, i-am zis. Doamna a intervenit repede: „Și ce? Nu se mai poate schimba? Dacă veți schimba profilul liturghiei, să știți, numai aici aș veni!”. „Voi încerca să-i spun Arhiepiscopului, dar trebuie să-i spuneți și dumneavoastră. Altfel, dacă cer numai eu, nu se va schimba nimic”, am continuat eu. „Ok. Așa voi face”, mi-a zis doamna și a plecat destul de nemulțumită. Da, cred că se poate schimba acest aspect al liturghiei de la 12.15, dacă și credincioșii vor să se schimbe.

Al doilea lucru care mi-a dat de gândit a fost grupul mic de voluntari al Ordinului Suveran de Malta din București pe care l-am văzut prezent la o mică recepție, tot azi, după sfânta liturghie de la 12.15. Printre voluntari am constat, cu multă satisfacție, totuși, că erau prezente și câteva studente de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București. Ordinul este religios și are ca zi națională 24 iunie – Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Numără circa 13.500 de membri în toată lumea. Sediul Ordinului se află la Roma, Italia. Misiunea Ordinului este sintetizată în acest moto-program: „Tuitio fidei et obsequium pauperum” („Apărarea credinței și asistență pentru cei săraci”). Toate activitățile lor se bazează pe voluntariat. Dar, din păcate, voluntarii sunt puțini. În societatea românească nu avem, deocamdată, o mentalitate în favoarea operelor de voluntariat. De aceea, vă invit să vă rugați cu mine ca sfântul Ioan Botezătorul să mijlocească credincioșilor din România gustul faptei de caritate ce se face din iubirea lui Cristos prezent în cei săraci și nevoiași!

Mai jos puteți să ascultați predica din 24 iunie 2018:

  • 24 iunie 2018
Absolvenți FTRC UB 2018 imagini

Absolvenți în imagini la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București, la încheierea ciclurilor de studii de licență și de master. Fotografiile redau clipele despărțirii profesorilor de studenți, mai întâi în catedrală, prin celebrarea unei liturghii de mulțumire, și apoi în aula mare a Facultății pentru festivitatea de terminare a studiilor cu acordarea premiilor. Felicitări tuturor, studenți și profesori! Non scholae, sed vitae! Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm! Deci, să umplem viața cu viață!

Cei care doresc să studieze la Facultatea noastră, sunt invitați să viziteze site-ul: www.ftcub.ro Pe acest site se găsesc detalii importante referitoare la admitere, care începe în 6 iulie 2018. Vă așteptăm cu drag!

Pentru a sublinia caracterul de misiune pe care l-au avut studiile licență în teologie asistență socială și studiile de master în teologie comunicare, am făcut fotografia de grup la ieșirea din catedrală. Vrem să fim sau să devenim o Facultate în care studenții au mereu conștiința pragului, intră sau ies pentru a-i ajuta pe alții, mai ales pe cei nevoiași.

Mai jos câteva momente din catedrală, pregătind și celebrând sf. liturghie de mulțumire pentru darurile primite în cei 3 sau 2 ani de studii.

Ieșind din catedrală, în drum spre Aula mare a Facultății, încă vreo câteva fotografii spre aducere aminte.

Mai jos câteva imagini de la festivitatea de acordare a premiilor absolvenților 2018.

 

Acordarea premiilor. Din păcate nu am primit și nu am găsit fotografii cu toți premianții, care au fost 7: 3 la licență și 4 la master.


Pregătindu-ne pentru vizionarea unui film documentar…

Absolvenții de la licență au realizat film documentar intitulat „Generația de aur”, evident generația lor, rezumând în imagini și muzică momente importante din timpul formării lor în Facultate. Accentul a fost pus pe expresiile sau exemplele tipice/hazlii folosite de profesori la cursuri și pe excursiile organizate împreună. Acestea din urmă, trebuie să recunosc, au fost puține. Sper în viitor să fie mai dese, măcar două în fiecare an.

La sfârșit de studii, încă o dată, să tresătăm de bucurie. Gaudeamus igitur! Vivat academia! Vivant professores!

Absolvenți 2018 trimiși în misiune Omilie

Absolvenți 2018 trimiși în misiune este titlul omiliei adresate studenților de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București, care au participat la celebrarea unei sfinte liturghii de mulțumire în catedrala sf. Iosif din București în ziua de 21 iunie 2018, ziua în care au terminat studiile și examenele. Dar nu este ușor să ții o omilie la studenți absolvenți. Toți cei ce au terminat o facultate înțeleg despre ce este vorba. Bucuria că ai ajuns la sfârșitul unor studii și examene solicitante, emoția intensă că stai trecând un prag existențial, tulburarea că o poartă se închide și alte 99 se deschid sunt atât de puternice încât te fac să visezi cu ochii deschiși și să plutești cumva deasupra lumii prezente. Ei bine, cum să-i vorbești unui absolvent ca să te asculte și, apoi, ca să rămână cu ceva din ceea ce îi spui?

În ciuda acestui obstacol emoțional am încercat să le spun studenților absolvenți 2018 că într-o facultate de teologie cu profil social, comunicațional sau patrimonial, comoara cea mai mare pe care profesorii o încredințează studenților în anii lor de studii este Cristos, indiferent cum este înțeles: Adevărul, Ființa, Bunătatea, Frumusețea, Persoana etc. Astfel, după ce termină cursurile, absolvenții sunt trimiși în lume, asemenea apostolilor, să dea mărturie despre Cristos – Calea, Adevărul și Viața (cfr. In 14, 6) – ca niște adevărați discipoli și frați întrei ei, umplând cu viață autentică spațiile în care vor fi chemați să lucreze sau să trăiască. Evident că în anii de școală și-au însușit cei 3C: Calificare, Competență și Caracter. Într-adevăr, Facultatea noastră caută să ofere studenților nu doar cunoștințe și tehnici de rezolvare a problemelor cu care se confruntă omul, societatea, lumea, ci și principii morale în vederea formării caracterului uman. Cuvintele cele mai frumoase pe care le așteaptă și le pot auzi profesorii din Facultatea noastră sunt: „mulțumesc frumos!”, „vă rog să mă ajutați!”, „vă rog să mă iertați!”, „cu ce vă pot fi de folos?” și altele asemenea.

Având convingerea morală că au devenit profesioniști în specializarea urmată – asistență socială sau comunicare – și mai buni oameni și creștini, profesorii Facultății de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București, și-au luat rămas bun de la 26 de studenți în ziua de 21 iunie 2018. Așa după cum am spus mai sus, actul despărțirii temporare a fost marcat de celebrarea unei sfinte liturghii de mulțumire în catedrala sf. Iosif din București. Cu această ocazie am adresat o omilie centrată pe cei ce au fost absolvenți 2018. Revederea cu unii dintre ei va fi la toamnă, pentru că au decis să urmeze alte programe de studii la Facultatea noastră, programe masterale sau doctorale. Cine dorește să afle mai multe detalii, deoarece admiterea pentru anul universitar 2018/2019 începe în 6 iulie, este invitat să viziteze site-ul de mai jos: www.ftcub.ro

De asemenea, dacă doriți, puteți să ascultați omilia la absolvenți 2018.

Împărăția lui Dumnezeu crește lent și eficace

Dragi prieteni,

Tema principală a lecturilor de la sfânta liturghie din această duminică, 17 iunie 2018, a fost Împărăția lui Dumnezeu. Isus a folosit două parabole, semănătorul care seamănă sămânța și grăuntele de muștar. Prima se referă la dinamica Împărăției, care crește fără ca semănătorul să știe cum are loc acest proces; a doua subliniază începuturile Împărăției în lumea noastră, începuturi care sunt modeste, de mici proporții, în raport cu împărățiile lumești. Doar la finalul timpurilor vom putea vedea dimensiunile și consistența binelui din Împărăția lui Dumnezeu. Acum trebuie să facem binele și să așteptăm cu încredere în Dumnezeu ca el să rodească. Mesajul parabolelor îi viza pe ucenicii descurajați din vremea lui Isus de faptul că Împărăția nu se vedea deloc în exterior, apoi pe creștinii persecutați din primele veacuri ale Bisericii, precum și pe creștinii marginalizați sau ridiculizați din zilele noastre. Tentația de a forța creșterea Împărăției a apărut odată cu timpurile în care Biserica a trăit în libertate socială și politică. Astfel, s-a încercat aducerea pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu printr-un fel de revoluție (a iubirii frățești, a carității, a dreptății sociale etc.), prin inginerii pastorale (programe de formare neîntreruptă, programe anuale de formare, programe speciale de catehizare pentru laici etc.) sau prin impunerea unor legalisme absolute care cereau o supunere absolută. Totuși, virtutea de bază a celor ce fac parte din Împărăția lui Dumnezeu este răbdarea, la care se adaugă umilința și speranța. Trebuie să recunoaștem că acestea sunt virtuți rare în zilele noastre, dar pot fi dobândite prin exercițiu continuu și prin multă rugăciune.

Granițele Împărăției sunt într-o continuă reconfigurare. Duhul Sfânt suflă unde vrea! Dar interesele omenești afectează, uneori destul de grav, lucrarea Duhului. Despre această realitate ne-a vorbit Abouna Fadi, un părinte franciscan originar din Palestina care, în momentul de față, păstorește credincioșii catolici, atâția cât au mai rămas, dintr-o mică parohie din Damasc. A spus la sfârșitul liturghiei de la 12.15 că, după părerea lui, există o „politică” la nivel mondial pentru a-i îndepărta pe toți creștinii, indiferent de confesiune, din Siria. Oricum a cerut pentru credincioșii parohiei sale care se simt persecutați să ne rugăm să reziste și să continue să dea o mărturie credibilă despre Cristos, pentru că, printre altele, Siria este țara în care s-a convertit Sf. apostol Paul și țara de unde a pornit Vestea cea Bună pentru toate neamurile în primele secole ale creștinismului.

Mai jos puteți să ascultați predica:

  • 17 iunie 2018