Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Euharistia face din puii flămânzi o companie cristoforă

Dragi prieteni,

Euharistia este sacramentul prezenței reale a lui Cristos cu Trupul său adevărat și cu Sângele său adevărat în speciile de pâine și de vin consacrate de preot în timpul sfintei Liturghii. Prin natura sa, Euharistia ne hrănește și ne apropie unul de celălalt, făcând din noi o „companie” purtătoare de Cristos în lume. Dar, dacă în biserică unii creștini preferă să stea la distanță unul de celălalt, imaginați-vă cum vor sta afară, nu doar unul indiferent față de altul, ci, poate mai rău, unul împotriva altuia.

Astăzi, 31 mai 2018, am celebrat Joia Verde sau sărbătoarea Trupului și Sângelui Domnului. Neîndoielnic, această sărbătoare are legătură cu Joia Mare, atunci când Cristos Domnul a instituit Euharistia, sacramentul prezenței lui reale, substanțiale, adevărate cu noi până la sfârșitul timpurilor. Sărbătoarea provine din dieceza de Liege, Belgia; în anul 1264, Papa Urban al IV-lea a lărgit-o la nivelul întregii Biserici Catolice. Scopul înființării sărbătorii a fost acela de a motiva mai mult credința credincioșilor în prezența reală a lui Cristos în sfânta Euharistie, în sfânta Liturghie sau în sfânta Jertfă, ori în sfânta Împărtășanie sau în Prea Sfântul Sacrament, cum se mai spune. De aceea, cu această ocazie, acolo unde trăiesc creștini catolici, se organizează procesiuni publice și se adoră Cristos prezent în sfânta Ostie cu multă solemnitate și bucurie. Din motive pastorale, în multe locuri, sărbătoarea este transferată în duminica următoare, fără a se pierde din vedere legătura dintre Joia Mare și Joia Verde. I se mai spune Joia Verde pentru a desemna faptul că Isus Cristos euharistic este întâmpinat și găzduit temporar pentru adorație în corturi făcute din ramuri verzi. În mod obișnuit se fac patru corturi, care semnifică cele patru evanghelii și cele patru puncte cardinale, adică Cristos întreg prezent în mijlocul lumii întregi prin sfânta Euharistie.

La celebrarea Trupului Domnului de la catedrala sf. Iosif din acest an au fost destul de mulți credincioși. Am vorbit despre întreita împărtășire cu Cristos în cadrul sfintei liturghii: prima are loc atunci când ascultăm Cuvântul Domnului, a doua când ne împărtășim efectiv cu Trupul și Sângele Domnului și a treia când ne întoarcem acasă transformați de Cristos în Trupul și Sângele său mistic și-i facem părtași pe semenii noștri de spiritul „companiei” sfinte la care am luat parte. Am amintit în omilie că termenul companie vine din limba latină și este compus din două cuvinte: „cum”, care înseamnă „cu”, și „panis”, care înseamnă „pâine”. Astfel, a celebra liturghia, atât credincioșii cât și preotul sau preoții își împart unul altuia nu doar intențiile de rugăciune, ci destinul, viața, pentru că pâinea hrănește și susține viața omului. Cristos este rădăcina vieții noastre și pâinea euharistică ne face să creștem, să trăim și să înflorim în compania sfântă a Bisericii pentru binele integral al lumii întregi. Pe urmele lui, asemenea pelicanului, suntem chemați să facem la fel: „e me alo”, „de la mine îi hrănesc pe alții”, de la noi înșine să-i hrănim pe alții, ca adevărați cristofori, pentru că dăruind vom dobândi.

Pentru reprezentarea predicii pe youtube am ales un detaliu din ornatul pe care l-am purtat la liturghia de astăzi: Cristos simbolizat de pelicanul care își hrănește puii din propria gușă! Fericiți cei care vor fi găsiți printre „puii flămânzi” și hrăniți de Cristos euharistic!

Mai jos puteți să ascultați predica:

  • 31 mai 2018
Sfânta Treime Fântâna iubirii dăruire de sine

Dragi prieteni,

În ciuda faptului că azi, 27 mai 2018, în București se simțea un aer de vacanță, din pricina Rusaliilor ortodoxe, și la amiază era destul de cald, chiar zăpușeală, la catedrala romano-catolică „Sf. Iosif” s-a sărbătorit Sfânta Treime – Fântâna iubirii dăruirii de sine. La liturghia de la 12.15 au participat numeroși credincioși. Cei care au fost prezenți în biserică au aflat că sărbătoarea Sfintei Treimi a fost introdusă în Biserica Catolică în 1334 de papa Ioan al XXII-lea. Scopul principal al introducerii acestei sărbători era, și este în continuare, să le aducă aminte celor credincioși să-i mulțumească lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pentru că tot ceea ce sunt, ca oameni și creștini, se datorează lucrării persoanelor Sfintei Treimi. Acest adevăr de credință ni-l amintim ori de câte ori ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și spunem cu voce tare sau în gând: „În numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!”. Semnul Sfintei Cruci este semnătura de autor a Sfintei Treimi pe ființa noastră umană și creștină. Într-adevăr, Dumnezeu Tatăl ne-a creat, Dumnezeu Fiul ne-a răscumpărat, Dumnezeu Duhul Sfânt ne-a sfințit și ne-a dăruit viața cea nouă. Toate persoanele Treimii săvârșesc lucrarea lor specifică din iubire, trăind una în, cu și pentru alta. Dumnezeu Tatăl este iubire, Dumnezeu Fiul este iubire, Dumnezeu Duhul Sfânt este iubire. Dar Tatăl este iubirea ce se dăruiește, Fiul, iubirea primită, Sfântul Duh, legătura de iubire dintre Tatăl și Fiul. Găsim în Dumnezeu cel de-o singură ființă trei forme de iubire care nu se confundă între ele. Ele sunt distincte, dar unite prin natura lor comună, care este Ființa în relație, Iubirea. Toate acestea le știm de la Isus din Nazaret.

Azi, din păcate, trăim vremuri marcate de un pronunțat accent nominalist, adică vorbelor noastre nu le mai corespund realități concrete, materiale sau spirituale. Multe dintre cuvintele pe care le folosim sunt goale de conținut, cum spunea Umberto Eco în romanul „Numele trandafirului”, iar noi le dăm semnificația pe care ne punem de acord să le-o dăm. De aceea, nu mai putem vorbi despre un adevăr universal sau absolut, pentru că nu mai există legătură între cuvinte și realitate. Adevărul este rezultatul consensului sau al compromisului. În acest context plin de forme fără fond, Sfânta Treime ne învață să căutăm și să respectăm adevărul aproapelui în calitatea lui de aproape, chipul celuilalt ca fiind celălalt, nu chipul nostru în celălalt. Vom constata că aproapele, celălalt este o ființă în relație, care dorește să fie iubită și să iubească, adică și această ființă poartă amprenta Sfintei Treimi.

După liturghia de la 12.15 am botezat doi copii, pe Vladimir și Petru-Amza, iar ceva mai târziu i-am cununat pe Filon și Paula. A fost o zi minunată pentru toți ce au fost la biserică, azi, în sărbătoarea Sfintei Treimi, dar mai ales pentru părinții lui Vladimir și ai lui Petru-Amza, precum și pentru părinții lui Filon și Paula. Domnul Cristos să-i binecuvânteze cu harul de a trăi mereu în prezența și în iubirea Sfintei Treimi!

Mai jos puteți să ascultați predica de azi:

  • 31 mai 2018