Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Ce ne învață Duminica Divinei Milostiviri

Dragi prieteni,

Am sărbătorit astăzi, 8 aprilie 2018, Duminica Divinei Milostiviri. Titlul acestei duminici a fost fixat și extins la întreaga Biserică Catolică de sf. Ioan Paul al II-lea în anul 2 000. Este impresionant faptul că în secolele XIX și XX Biserica a manifestat o grijă deosebită față de această temă. De exemplu, sf. Tereza de Lisieux s-a oferit ca victimă de ispășire Iubirii milostive pentru a-i salva pe cei păcătoși; sfânta Faustina i-a cerut Bisericii să instituie sărbătoarea Divinei Îndurări; sfântul Ioan Paul al II-lea a instituit sărbătoarea Divinei Milostiviri la începutul mileniului al III-lea. Recent, în ajunul aniversării a o sută de ani de la aparițiile Maicii Domnului la Fatima, în 2017, Papa Francisc a programat și celebrat un „Jubileu al milostivirii”.

Această sensibilitate creștină față de Divina Îndurare contrastează cu ceea ce omenirea trăiește de mai mulți ani încoace: pericolul unui conflict mondial nuclear nu este o pură utopie; ideologiile gender zdruncină din temelii demnitatea transcendentă a ființei umane și unitatea familiei; dictatura relativismului distruge valorile non negociabile ale integralității și ale sacralității vieții umane. Cultura materialistă și procesul secularizării care au dus la eliminarea lui Dumnezeu din viața publică au avut printre alte consecințe negative decadența morală în societate, dezumanizarea relațiilor sociale și economice, primatul lucrurilor asupra persoanei, criza adevărului în relațiile interumane, dominația utilitarismului în relațiile dintre oameni, sclavia aurită prin lipsa de reacție sau indiferență față de sistemele corupte, sacrificarea binelui comun, pe scurt, declinul multor valori fundamentale care se inspiră din legea morală naturală și creștină.

Cu toate acestea, în fața actualei crize a modului de a fi om, Dumnezeu răspunde nu printr-o amenințare sau pedeapsă, ci prin oferta Milostivirii. Pare să fie ultima plajă de salvare a omenirii încercate de tot felul de pericole existențiale, suferințe fizice și morale și multe nedreptăți. Din păcate ideea de milostivire pătrunde greu în mentalitatea contemporană. Ideea dominantă azi este aceea că omul, cu ajutorul științei și al tehnicii, poate să rezolve orice problemă. Inclusiv suferința, boala, moartea, injustiția socială etc. De aceea, invocarea unui Dumnezeu milostiv nu-și găsește locul în mintea omului contemporan. Și totuși, Isus înviat, prin stilul său de viață și prin faptele sale, a revelat diferite modalități de prezență ale iubirii milostive în lumea în care trăim. A revelat iubirea activă, eficace, iubirea care se adresează omului și umanității sale întregi. Iubirea Milostivă a lui Christos înviat se manifestă mai ales în contact cu limitele condiției umane în istorie, în special cu diferitele forme de rău fizic, social și moral. Toate acestea nu pot fi soluționate prin programe întemeiate doar pe ideea de dreptate, pentru că, deseori, forțe negative (invidia, ignoranța, ranchiuna, ura, invidia, cruzimea etc.) deformează dreptatea. Sf. Ioan Paul al II-lea spunea că viața omului nu se poate împlini plenar doar prin practicarea dreptății; recurgerea numai la acest exercițiu în viața publică ar duce la negarea și nimicirea omului ca atare. „Maximă justiție, maximă injustiție” (summum ius, summa iniuria). Fără iubire, viața omului nu se poate realiza în toate dimensiunile ei. (Cfr. Ioan Paul II, Scrisoarea enciclică Dives in misericordia, din 30 noiembrie 1980).

Mai multe detalii despre semnificațiile practice pentru noi, astăzi, ale Duminicii Divinei Milostiviri le găsiți făcând clic pe adresa de mai jos unde am postat predica din 8 aprilie 2018 ținută la catedrala sf. Iosif din București. Christos a înviat!

  • 8 aprilie 2018