Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Sfânta mânie a lui Isus curăță templul conștiinței

Dragi prieteni,

Se spune că omul se măsoară după lucrurile care îl deranjează. Din păcate trăim vremuri apatice. Nimic nu mai deranjează pe nimeni, așa se pare. Și totuși, Isus Omul-Dumnezeu a fost (și este în continuare) deranjat de păcatele sau derapajele omenirii. Astfel, Isus s-a lăsat cuprins de o sfântă mânie când a ajuns la templul din Ierusalim, pentru că a găsit acolo forme false, înguste și superficiale de cult. I-a invitat pe iudei, pe ucenici (și pe noi astăzi!) să-l laude pe Dumnezeu cu viețile lor, nu cu doar cu buzele; să se deschidă spre cultul universal, cultul în spirit și adevăr. Prin sfânta sa mânie, Isus poate să curețe și templul conștiinței noastre, care uneori poate să fie malformată sau apatică. Înainte de a asculta predica, vă invit să meditați câteva fragmente din comentariul sf. Augustin la evanghelia de azi.

«Ce am auzit, fraților? Acel templu era încă un simbol și, totuși, Domnul i-a alungat de acolo pe cei ce veniseră în locul acela ca să-și rezolve afacerile lor, ca la piață. Ce vindeau acești negustori? Victimele de care oamenii aveau nevoie pentru sacrificiile din vremea respectivă. Știți bine că sacrificiile rituale cerute de la acel popor, datorită mentalității sale trupești și datorită inimii sale încă de piatră, erau de așa natură încât îl ajutau să nu cadă în idolatrie; în templu poporul sacrifica sacrificiile sale, boi, oi și porumbei. Cunoașteți lucrul acesta, pentru că ați mai citit despre așa ceva. Așadar, nu era un mare păcat să vinzi în templu ceea ce se căuta pentru a fi jertfit în același templu; cu toate acestea, Isus i-a izgonit. Ce ar fi făcut, Domnul, dacă ar fi găsit în templu niște bețivi, de vreme ce i-a alungat pe cei ce vindeau ceea ce era permis și nu era împotriva dreptății (într-adevăr, este permis să vinzi ceea ce este permis să cumperi) și nu a tolerat să se transforme casa de rugăciune în casă de negustorie? Dacă nu poate să devină casă de negustorie, casa de rugăciune poate să devină o crâșmă? …

Există, apoi, cei care în templu vând boi? Da, să încercăm să înțelegem din simbol misterul cuprins în acest fapt. Cine sunt cei ce vând oi și porumbei? Sunt aceia care în Biserică își caută interesele lor și nu cele ale lui Christos (Filp 2, 21).

Cei care nu vor să fie răscumpărați, văd în orice lucru un ceva ce poate fi cumpărat: ei nu vor să fie cumpărați, dar vor să vândă. Și totuși, nimic nu era mai bun pentru ei decât să fie răs-cumpărați de sângele lui Christos și să ajungă în felul acesta la pacea lui Christos. De aceea, la ce bun să cumperi, în lumea aceasta, bunuri temporare și trecătoare, fie că este vorba de bani, de plăcerile stomacului și ale gâtlejului, fie că este vorba de onorurile laudei umane? Oare ce sunt toate acestea, dacă nu fum și vânt? Toate trec și se duc. Vai de acela care s-a legat de aceste lucruri care trec, pentru că împreună cu ele se va duce și el. Oare nu sunt toate acestea ca un râu ce se grăbește să ajungă în mare? Vai de acela care cade în acest râu, pentru că va fi dus la vale în mare. În fine, trebuie să ținem departe sentimentele noastre de asemenea dorințe.»

(Din Sf. Augustin, Comment. in Ioan., 10, 4.6, trad. Wilhelm Dancă)

Mai jos puteți să ascultați predica:

  • 4 martie 2018